Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un moment de neatenţie în trafic din partea altui şofer şi maşina pe care o conduceţi este avariată. Încep discuţiile cu şoferul vinovat, se completează formularul de constatare amiabilă şi păgubitul primeşte asigurarea de răspundere civilă obligatorie, încheiată de conducătorul neatent. Prin intermediul acesteia îşi va repara maşina. Sau nu! Cazurile în care companiile de asigurări refuză plata despăgubirilor s-au înmulţit în ultimii ani. Practica nu este generalizată, însă acele puţine companii vestite pentru astfel de practici reprezintă o pată pe obrazul unei industrii în care încrederea este esenţială.
Incomemagazine.ro şi-a propus să aducă în atenţia cititorilor o serie de probleme cu care se confruntă atât consumatorii de produse de asigurare cât şi companiile care activează în această piaţă.
Ne dorim, în egală măsură, să devenim vocea companiilor de asigurări, dar şi cea a clienţilor mulţumiţi sau mai puţin mulţumiţi de serviciile acestei industrii.
Activitatea companiilor care vând RCA este reglementată prin legi şi regulamente speciale, al căror scop este să confere siguranţă unui circuit în care asigurarea riscului, producerea pagubei şi plata despăgubirilor sunt principalele sale componente.
Probleme au apărut în legătură cu toate cele trei componente, însă cele privind plata daunelor dau cea mai mare bătaie de cap, atât păgubiţilor, cât şi CSA. Astfel, în primele luni din 2012, la CSA s-au înregistrat 5.462 de reclamaţii cu privire la serviciile asigurătorilor de plată a daunelor, în creştere cu 71,82% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Acest fenoment a determinat CSA să sancţioneze cinci asigurători: Astra, Euroins, Carpatica, Omniasig şi Asirom.
Deşi nu au fost publicate clasele de asigurări care au făcut obiectul celor mai multe plângeri, trei dintre companiile sancţionate – Astra, Euroins şi Carpatica – au fost înscride la finele lui 2011 într-o listă a ruşinii. CSA preciza la momentul rescpectiv că asigurările obligatorii RCA reprezintă principalul subiect al reclamaţiilor.
„Neplata despăgubirilor reprezintă un element ce afectează securitate circuitului. Legislaţia română în domeniul asigurărilor se pliază legislaţiei Uniunii Europene în domeniu, fiind transpuse reglementări europene cu privire la autorizarea societăţilor de asigurare şi a brokerilor de asigurare, exercitarea activităţii acestora sau supravegherea acestora. Pe cale de consecinţă se poate considera că legislaţia actuală conţine reperele necesare derulării mecanismelor de asigurare şi plată a indemnizaţiei în condiţii eficiente”, consideră avocatul Dan Curiciuc, din cadrul firmei Zamfirescu Racoti Predoiu.
O opinie similară are şi Bogdan Andriescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări (UNSICAR), care subliniază, totuşi, că există anumite goluri legislative care ar trebui umplute.
„Primul exemplu care îmi vine în minte este vânzarea online a poliţelor de asigurare, inclusiv a celor RCA. E un domeniu total descoperit, în contextul în care nu există un act normativ care să
reglementeze această activitate, nici la companii şi nici la brokeri. Astfel, se pot posta orice fel de informaţii, indiferent dacă sunt adevărate sau nu”, spune Andriescu.
O altă problemă legislativă se referă la normele privind spălarea banilor. „La nivel european , aceste norme vizează numai brokerii care intermediază asigurări de viaţă. La noi se aplică pentru toate categoriile. Şi este o chestiune pe temeiul căreia se sancţionează foarte mulţi brokeri”, subliniază şeful UNSICAR.
Acesta consideră că întreaga legislaţie ar trebui periodic reanalizată şi în funcţie de reglementările la nivel european, ar trebui să existe tot timpul corespondenţă între acestea şi legislaţia românească.
„Trebuie sã ieşim din bazarul turcesc şi sã intrãm într-un mall financiar. Consumatorii şi-au pierdut încrederea în asigurãri, prin prisma faptului cã existã situaţii în care nu îşi primesc despãgubirile. Asigurătorii ar trebui sã deruleze campanii în care sã sublinieze efectele pozitive ale asigurãrii şi sã vinã cu exemple concrete de platã a despãgubirilor, în special pe RCA”, declară Andriescu.
Ce e de făcut?
Procesul de aliniere la legislaţia europeană în materie este unul constant şi presupune un efort dublu, atât din partea autorităţiii de supraveghere, cât şi din partea companiilor sau intermediarilor în asigurări. Practica europeană arată că primele goluri legislative care sunt „umplute” sunt şi cele care creează cele mai multe probleme la nivel de piaţă.
Ca o constantă, problema plăţii despăgubirilor există şi încă se caută o rezolvare a acesteia.
„La sesizarea persoanei vătămate, instanţa de judecată poate obliga companiile de asigurări la plata despăgubirilor, desigur, atunci când cel prejudiciat este îndreptăţit să le primească. Aşadar, legiuitorul pune la dispoziţie o serie de soluţii legale pentru protejarea şi realizarea drepturilor asiguraţilor, însă, din punct de vedere practic, metoda cea mai eficientă de evitare a unor astfel de situaţii ar consta în atenţia sporită pe care contractantul asigurării ar trebui să o acorde cu privire la asigurător, prealabil încheierii contractului de asigurare”, spune Christina Vlădescu, avocat în cadrul Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii.
