Jurnalul bursier. Ce-ar fi dacă impozitul ar fi diferit în industria fondurilor de investiţii?  (2)

Spuneam în Jurnalul din data de 30 iulie anul curent că numărul investitorilor din industria fondurilor de investiţii este relativ redus raportat la alte ţări din Europa, în condiţiile în care nivelul impozitului este unul extrem de prietenos. Trebuie să reamintim că impozitul pe veniturile realizate din investiţiile în fondurile de investiţii este de 10%/an. Nu intrăm în discuţia legată de plata suplimentară şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru că aceasta se aplică de la un nivel al câştigurilor în echivalentul a 12 salarii minime pe economie/an şi este plafonată la 10% din salariul minim pe economie.

Însă ne întrebam în acelaşi articol, dacă nu cumva o modalitate diferenţiată de aplicare a impozitului nu ar creşte numărul investitorilor în această industrie. Am explorat situaţia în care impozitul ar fi reţinut la sursă de societatea de administrare, simplificând modalitatea de declarare anuală.

Astăzi a venit timpul să analizăm ipoteza în care ar exista un impozit diferenţiat pentru deţinerile de unităţi de fond o perioadă mai mare de timp.

O să începem cu un exemplu foarte simplu. Pentru o investiţie de 5.000 lei realizată în ianuarie 2018, în eventualitatea unui câştig de 10% până spre finalul anului, câştigul net ar fi însemnat 500 lei. Aplicând impozitul de 10% - ar fi rezultat un impozit de 50 lei - în situaţia în care suma investită în ianuarie ar fi fost răscumpărată pe parcursul anului 2018, adică la momentul la care am fi atins randamentul de 10%. În această situaţie, până la 31 iulie 2019- investitorul nostru ar fi trebuit să îşi completeze declaraţia unică şi să plătească impozitul de 50 de lei.

Ce-ar fi fost dacă investitorul nostru ar fi avut posibilitatea să nu îşi răscumpere suma de bani spre finalul anului 2018 plecând de la premisa că, dacă ar fi aşteptat până în ianuarie 2021 ( adică de la data investiţiei – până la data răscumpărării ar fi trecut 3 ani ), impozitul ar fi fost de 1%. În exemplul nostru - impozitul ar fi fost de 5 lei, în loc de 50 de lei.

Plecând de la acest exemplu simplu - putem extrage câteva avantaje ale tuturor celor implicaţi, care în opinia mea sunt extrem de importante şi care ar determina dezvoltarea nu doar a industriei fondurilor de investiţii precum şi percepţia investitorilor despre investiţii în general pe termen lung, astfel :

• Pentru autorităţile fiscale se pot evidenţia cel puţin două avantaje: 1) nu mai trebuie să proceseze în fiecare an declaraţiile unice ale investitorilor şi 2) impozitul de 50 de lei ( din exemplul nostru de mai sus ), chiar dacă nu ar fi încasat în iulie 2019 - ar avea ca revers faptul că suma de 5.000 de lei ar fi investită/plasată şi ar genera valoare suplimentară în termen de 3 ani. Este fără dubiu că statul român este mult mai câştigat pe termen lung dacă sumele de bani ale populaţiei ar fi investite decât dacă acestea ar sta în sertarele populaţiei, în depozite over night sau ar pleca către consumul populaţiei.
• Pentru investitori ar exista, de asemenea, câteva avantaje fără echivoc, astfel: 1) nivelul impozitului de plătit ar fi 5 lei, în loc de 50 lei, 2) nu mai trebuie să depună declaraţia unică în fiecare an, 3) randamentul în situaţia în care investiţia este păstrată 3 ani de cele mai multe ori este mai bună decât investiţia pentru un an, şi 4) poate cea mai importantă este legată de faptul că percepţia faţă de investiţiile pe termen lung ar fi mai bine înţeleasă în sensul în care s-ar conştientiza mai bine primele 3 avantaje enumerate anterior. Unii pot afirma că randamentul de 10% este cert în anul 2018 ( în exemplul nostru) faţă de incertitudinea faptului că peste 3 ani nu ştii cum vor sta lucrurile . Să nu uităm că toate studiile şi analizele de specialitate ne arată că întotdeauna o investiţie pe termen mai lung este mai bună decât una pe termen scurt. Trebuie să avem în vedere şi faptul că odată investită o sumă de bani – nu trebuie să ne aşteptăm ca ea să ne îmbogăţească în cel mai scurt timp, prin încercare de a specula anumite perioade scurte de creştere sau de scădere. Aceasta este o altă discuţie pe care o vom aborda cu altă ocazie în Jurnalul nostru bursier.
• Pentru industria fondurilor de investiţii– se evidenţiează, fără îndoială, cel puţin următoarele avantaje: 1) administratorii de fonduri păstrează astfel investitorii pentru cel puţin 3 ani, 2) administratorii îşi pot face strategiile de investiţii pe 3 ani, caz în care de cele mai multe ori randamantele sunt mai bune pe termen lung decât cele pe termen scurt, 3) administratorii de fonduri vor emite mai puţine fişe fiscale, plecând de la premisa că investitorii îşi vor răscumpăra sumele de bani o dată la 3 ani.

În aceste condiţii, invit toate autorităţile în domeniu precum şi jucătorii din industrie să reflecteze dacă nu cumva este utilă o astfel de schimbare, care ar crea doar avantaje pentru toate părţile implicate.

Horia Gustă,

Director General - Certinvest