“Astăzi e ziua ta...” - Maria Ploae

A descoperit mirajul scenei la 6 ani, când mama sa a avut un rol într-o scenetă. La 10 ani visa deja la momentul când avea să devină actriţă. Visul i s-a împlinit în 1972, când a reuşit să intre la IATC. Maria Ploae împlineşte astăzi 57 de ani.

“Lumina m-a vrăjit întotdeauna...”

A descoperit mirajul scenei la 6 ani, când mama sa a avut un rol într-o scenetă. La 10 ani visa deja la momentul când avea să devină actriţă. Visul i s-a împlinit în 1972, când a reuşit să intre la IATC. Maria Ploae împlineşte astăzi 57 de ani.

“Ieri am fost la Tulcea cu spectacolul «8PT N9Uå, 89..., fierbinte după 89». În rest... cea mai mare parte a timpului mi-o petrec pictând. Cred că dragostea pentru pictură am avut-o dintotdeauna, dar acum cred că vine dintr-o grijă pentru timpul pe care îl mai am de parcurs de acum înainte, timp pe care vreau să mi-l petrec cu cât mai multă dragoste pentru Dumnezeu şi cu cât mai multă linişte. De asemenea, cred că am avut în mine dintotdeauna dragostea de scenă, pentru că am simţit lucrul ăsta de când eram mică. Am văzut-o pe mama mea jucând într-un spectacol, când eu eram o copilă. Mama juca la o serbare populară pentru tot satul şi am văzut-o pe scenă într-o piesă de teatru. Mi s-a părut foarte frumos şi ceva m-a atras în mod special. Cred că-mi plac chipurile oamenilor aşa cum se văd transfigurate în lumina de scenă. Lumina m-a vrăjit foarte mult, şi acum mă vrăjeşte într-un fel sau altul... lumina m-a atras întotdeauna.

Am iubit şi teatrul, şi filmul şi iubesc în continuare şi teatrul, şi filmul. Am avut realizări în ambele domenii. Pe film în mod deosebit. Probabil filmul m-a iubit mai mult pe mine. Nu prea am regrete, dar mi-ar fi plăcut să fiu o fire mai bătăioasă. Am fost vulnerabilă şi uşor de dat la o parte, uneori, mai ales în teatru. Trebuie să fii puternic, să nu te laşi dat la o parte, să ştii foarte bine ce vrei, pentru că meseria asta înseamnă foarte multă dragoste şi pasiune, dar şi foarte mult sacrificiu. Spre ruşinea mea acum mă gândesc la o perioadă de linişte. Rolurile nu înseamnă niciodată linişte, ci extrem de mult consum, multă trăire.

Sunt mândră că am avut buna intuiţie, care bineînţeles că este de acolo de Sus, să nu dau totul numai meseriei, să nu mizez pe o singură carte, să nu mă consum numai în sensul ăsta. Familia a fost în primul rând. Mă felicit că am fost atât de curajoasă şi am făcut trei copii. Îmi pare rău că nu am făcut mai mulţi. E minunat să iei viaţa de la capăt cu fiecare dintre ei. Realmente iei viaţa de la capăt şi intensitatea trăirii este fantastică alături de ei, rămâi mereu tânăr. M-am străduit să fiu o mamă excelentă. Poate că nu am fost întotdeauna excelentă, pentru că nu e uşor să fii mamă. Mă mustru pentru că nu am avut mai multă forţă şi mai multă tenacitate pentru meserie. Poate că acestea sunt lucrurile pe care le regret, dar mi-a plăcut foarte mult traseul pe care l-am parcurs.

Îmi doresc să ştim cum să ne rugăm în aşa fel încât să trăim în Iisus Hristos şi Iisus Hristos în noi.”