Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La moment aniversar se află in concert la Vama Veche, care il aşteaptă in delir, cu pănzele sus. Işi doreşte ca anul ce urmează in viaţa sa să fie mai bun decăt ceilalţi. Mircea Baniciu implineşte astăzi 58 de ani.
La moment aniversar se află in concert la Vama Veche, care il aşteaptă in delir, cu pănzele sus. Işi doreşte ca anul ce urmează in viaţa sa să fie mai bun decăt ceilalţi. Mircea Baniciu implineşte astăzi 58 de ani.
Arhitect de meserie, a ajuns celebru ca solist al grupului Phoenix. După evadarea in Occident a colegilor de echipă, şi-a continuat cariera pe cont propriu. Fiecare concert din acea perioadă se incheia obligatoriu cu un căntec sau două Phoenix, mai ales Andrii Popa şi Mica Ţiganiadă. In intreaga sa carieră a inregistrat peste 15 discuri cu Phoenix, Pasărea Colibri, solo sau ca invitat.
"Cred că mi-am păstrat o bună parte din naivitate, o bună parte din dorinţa de a face ceva şi din optimismul pe care l-am avut acum 25-30 de ani, dar s-au schimbat vremurile şi m-am adaptat lor. Anii â70 mi-au schimbat macazul vieţii. Intrasem la facultate şi mă pregăteam să devin un bun arhitect. Atunci a apărut Nicu Covaci şi mi-a zis: «Vino cu noi in Phoenix!». Lucrurile au decurs in aşa fel incăt am terminat facultatea, dar nu am ajuns niciodată un bun arhitect. M-a bucurat succesul pe care l-am avut şi faptul că am făcut intotdeauna ce mi-am ales şi ce mi-a plăcut. Asta m-a ţinut cu zămbetul pe buze. M-a supărat şi continuă să mă supere prostia, răutatea şi minciuna. Viaţa de artist inseamnă şi o doză mai mare de libertate. De regulă, sacrificaţi sunt cei din familie, pentru că nu petrecem destul timp impreună, dar cazul meu nu este singular. Sunt atăţia oameni care sunt aproape de casă şi de fapt sunt departe.
In ultima perioadă a anilor de comunism am simţit că imi doream să vănd chitara şi să renunţ la ideea de a face muzică, pentru că eram trataţi ca lăutari. Incepuserăm să fim trataţi ca nişte saltimbanci care nu-şi găsesc locul şi de care nu prea e nevoie. Cei de aici incepuseră să se cam sature de mine. Invărtindu-mă in acelaşi loc, neputănd face tot ce mi-am propus din cauza cenzurii, m-am găndit că ar fi timpul să renunţ şi să mă reapuc de arhitectură. Anii â90 in care s-au schimbat foarte multe lucruri m-au făcut să mă răzgăndesc. In sfărşit, am putut călători, pentru că după plecarea celor de la Phoenix şi pănă in â90 nu am avut voie să ies nici măcar pănă in Bulgaria.
Nu am foarte multe lucruri pentru care mi-aş face mustrări. Mă felicit că am făcut intotdeauna ce mi-a plăcut. Regret că nu am compus mai mult. Modul nostru balcanic nu mi-a permis să fac mai multe. Poate, dacă eram născut in Germania, m-aş fi apropiat de un Beethoven sau, dacă mă năşteam in Austria, m-aş fi apropiat de un Mozart. Mi-aş fi dorit să folosesc mai mult ceea ce mi-a dat Dumnezeu."
