x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eseu: Sentimentul naturii

0
Autor: Teodor Mazilu 09 Sep 2007 - 00:00

Amintiri neplăcute mă leagă mai ales de oamenii aşa-numiţi sensibili. Imi amintesc de o excursie in munţi in care am fost pur şi simplu terorizat de o asemenea fiinţă delicată.

Amintiri neplăcute mă leagă mai ales de oamenii aşa-numiţi sensibili. Imi amintesc de o excursie in munţi in care am fost pur şi simplu terorizat de o asemenea fiinţă delicată. Fiinţa cu pricina avea ideea sumbră de a-mi atrage cu vehemenţă atenţia asupra fiecărei splendori a naturii, silindu-mă şi pe mine să-i impărtăşesc entuziasmul. N-aveam o clipă de linişte; cănd credeam şi eu că mă pot odihni puţin eram violent tras de mănecă şi impins cu forţa spre cine ştie ce privelişte incăntătoare. N-aveam insă timp să gust nici acest peisagiu la care fusesem adus in lanţuri: fiinţa aceea delicată observa imediat altă splendoare. Nici o clipă de tăcere, nici o clipă de odihnă, toată plimbarea aceea romantică semăna cu o vănătoare de porci mistreţi. Căutam frumuseţi cum am fi căutat vănatul. Şi cănd, in sfărşit, le găseam, le ucideam prin graba şi neatenţia noastră.

Bineinţeles, acea fiinţă delicată se socotea o mare iubitoare a naturii. Avea nu numai sentimente trainice, ci şi cunoştinţe foarte bogate. Cunoştea numele tuturor florilor, ierburilor, păsărilor şi insectelor. (...) Natura nu e un muzeu care poate fi vizitat ca turist, natura suntem chiar noi...

Citeşte mai multe despre:   calendarul vremurilor

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Pe 7 iunie, Jurnalul împlineşte 25 de ani. Spune-ţi povestea şi te premiem!
Serviciul de email marketing furnizat de