x close

Eseu: Sentimentul naturii

0
Autor: Teodor Mazilu 09 Sep 2007 - 00:00

Amintiri neplăcute mă leagă mai ales de oamenii aşa-numiţi sensibili. Imi amintesc de o excursie in munţi in care am fost pur şi simplu terorizat de o asemenea fiinţă delicată.

Amintiri neplăcute mă leagă mai ales de oamenii aşa-numiţi sensibili. Imi amintesc de o excursie in munţi in care am fost pur şi simplu terorizat de o asemenea fiinţă delicată. Fiinţa cu pricina avea ideea sumbră de a-mi atrage cu vehemenţă atenţia asupra fiecărei splendori a naturii, silindu-mă şi pe mine să-i impărtăşesc entuziasmul. N-aveam o clipă de linişte; cănd credeam şi eu că mă pot odihni puţin eram violent tras de mănecă şi impins cu forţa spre cine ştie ce privelişte incăntătoare. N-aveam insă timp să gust nici acest peisagiu la care fusesem adus in lanţuri: fiinţa aceea delicată observa imediat altă splendoare. Nici o clipă de tăcere, nici o clipă de odihnă, toată plimbarea aceea romantică semăna cu o vănătoare de porci mistreţi. Căutam frumuseţi cum am fi căutat vănatul. Şi cănd, in sfărşit, le găseam, le ucideam prin graba şi neatenţia noastră.

Bineinţeles, acea fiinţă delicată se socotea o mare iubitoare a naturii. Avea nu numai sentimente trainice, ci şi cunoştinţe foarte bogate. Cunoştea numele tuturor florilor, ierburilor, păsărilor şi insectelor. (...) Natura nu e un muzeu care poate fi vizitat ca turist, natura suntem chiar noi...

Citeşte mai multe despre:   calendarul vremurilor

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 780