Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru că la noi se poate fura orice, manglitori cu studii speologice şi paleontologice au ţintit patrimoniul natural. În peşterile ţării se sapă după bucăţi de fosile care ajung să valoreze mii de euro pe piaţa internaţională. Cumpărătorii autohtoni, mai puţin rafinaţi în gusturi, sînt atraşi cu stalactite şi stalagmite ciordite la comandă, după preferinţe. Din cauza lacunelor legislaţiei, prăduitorii riscă cel mult o amendă.
În Parcul Natural Apuseni se găsesc peşteri care au stîrnit interesul NASA şi al unor universităţi precum cele din Oxford sau Milano. Din cauza jafului care nu poate fi ţinut sub control, administraţia parcului se teme să facă publice coordonatele acestora şi nu mai ştie cum să-şi securizeze arhiva de date. Acolo unde relieful a permis, cele mai importante monumente naturale de acest fel au fost închise cu lacăt. După gusturile cumpărătorilor s-au format două tipuri de reţele de traficanţi cu obiecte de patrimoniu natural, şterpelite din peşterile patriei. Oasele ursului de peşteră pot ajunge de la cîteva sute la cîteva mii de euro, în funcţie de mărime şi raritate. Stalactitele sînt acesibile oricărui excentric pentru cîteva milioane de lei vechi. Din cazurile avute pînă acum, administratorii ariilor protejate au ajuns la concluzia că furnizorii sînt în mare parte aceiaşi pentru ambele reţele: speologi şi paleontologi pentru care "dolăreii" sau "euroii" sînt mai importanţi decît respectarea unei legi cu neajunsuri, a deontologiei sau a comorilor acestei ţări, formate în sute de mii de ani.
DOUĂ FILIERE. Accesul în aceste locuri este de cele mai multe ori imposibil pentru neavizaţi, iar "marfa" necesită cunoştinţe de specialitate pentru a i se stabili valoarea. Astfel, piaţa naţională este alimentată prin grupuri de tarabagii amplasaţi în locuri de atracţie turistică. Ei vînd cumpărătorilor care vin "la pont" sau amatorilor declaraţi de suveniruri mai deosebite. Mai importantă este piaţa internaţională a colecţionarilor de obiecte rare, care sînt dispuşi să plătească chiar şi zeci de mii de dolari sau euro pentru unicate.
Traficul cu astfel de comori se desfăşoară în România de zeci de ani, însă autorităţile nu au considerat pînă acum că peşterile ţării au nevoie de reglementări legislative prin care să se pună capăt jafului la drumul mare. Un dezastru natural care nu se mai poate remedia. Dacă peşterile nu sînt amplasate într-o rezervaţie protejată, ele nu sînt în responsabilitatea directă a nimănui. Chiar şi aflate sub o protecţie administrativă, legislaţia românească nu oferă în mod practic posibilitatea pedepsirii prăduitorilor. "Am făcut chiar un fel de pază cu bîta. N-aveam ce să mai facem altceva, pentru că nu aveam nici un fel de acoperire legală, iar escrocii care vînd aceste fosile pe filierele internaţionale ştiu asta", spune Alin Moş, directorul Parcului Natural Apuseni.
HOŢII DE OASE. Legislaţia a fost vag completată în ultimii ani, însă "îmbunătăţirile" aduse sînt insuficiente pentru a putea fi puse în practică în cazuri concrete. În cea mai fericită împrejurare, aproape imposibil de întîmplat, avînd în vedere condiţiile de relief în care se găsesc majoritatea peşterilor, hoţul trebuie surprins asupra faptei "cu poliţie, jandarmi şi alte instituţii abilitate". Un astfel de caz s-a petrecut în urmă cu cîţiva ani în arealul Parcului Apuseni. Pădurarul a fost înştiinţat că un individ coboară de la o peşteră cu doi saci. În zonă a ajuns şi un angajat de la administraţia parcului, însă nici unul dintre cei doi nu avea calitatea de a face percheziţie. Pînă a venit şeful de post, hoţul care declarase nonşalant că transportă oase de urs s-a făcut nevăzut. Şi chiar dacă ar fi venit şeful de post, făptaşul ar fi scăpat doar cu o amendă – un procent nesemnificativ faţă de valoarea la care se poate ridica o piesă rară din scheletul unui urs de peşteră preistoric.
OBIECTIV NASA, ŢINUT SECRET. Pentru a evita dezastrul, administraţia parcului nu a mai făcut publice ultimele descoperiri importante. Zona protejată Apuseni este una dintre cele mai valoroase din sud-estul Europei în privinţa fenomenelor carstice, unele dintre acestea fiind chiar unice în lume. "NASA studiază de mulţi ani o peşteră pe care nu v-o pot nici numi, nici localiza. Are prioritate zero, este printre primele zece din lume ca importanţă. A fost formată de aburii apei termale prin strate de roci care au dus la crearea unor minerale ce nu se găsesc decît în foarte puţine locuri de pe glob, iar multe din ele sînt studiate din ceea ce se recuperează din spaţiu. Pentru a fi protejată e ţinută izolat, nu e trecută pe nici o listă, e cunoscută doar de cîteva persoane."
LIBER LA FURAT. După oase de urs se poate săpa însă în continuare, prin peşterile deja cunoscute ale ţării, iar colecţionarii de amintiri rare îşi pot orna liniştiţi artezienele cu stalactite şi stalacmite. Numai în Apuseni există aproximativ 1.500 de peşteri din care se pot tăia cu flexul minunăţiile de calcar pe care natura nu le mai poate crea la loc. Trei sute dintre aceste peşteri sînt adunate pe Valea Sighiştelului, zona cu mai mare concentrare de fenomene carstice din România. Deocamdată autorităţile nu au găsit nici o metodă eficientă de protecţie a acestora, dovadă fiind şi afirmaţiile şefului IJP Bihor, Liviu Popa, care ne-a declarat că nu are cunoştinţă de astfel de cazuri pe raza judeţului.
STALACTITE PE COMANDĂ. În buza Peşterii Urşilor, la Chişcău, tarabagii înşiraţi de-a lungul şoselei ne ademenesc cu diverse suveniruri. La vedere sînt expuse flori de mină, corali aduşi de la Constanţa, "minereu de aur" ceva mai piperat la preţ, coliere şi brăţări din pietre pestriţe, urşi din lemn surprinşi în ipostaza înfuriată pe fundalul unei case cu "flori la fereştri". Prin părţile astea e vestit faptul că sătenii vînd de vreo 20 de ani încoace, pe sub tejghele, amintiri mai preţioase: stalactite şi stalagmite. Facem pe turiştii pretenţioşi şi întrebăm de lucruri mai neobişnuite. După o privire pătrunzătoare şi cîteva clipe de tăcere, femeia se hotărăşte să ne satisfacă dorinţa şi ne roagă să-l aşteptăm pe bărbată-su care trebuie să aducă "marfa" de acasă, "pentru că aşa ceva nu se poate ţine la soare", că se deteriorează. "Cum să fie, mai mari sau mai mici?" Pentru că nu prea sîntem hotărîţi, omul promite să ne aducă exemplare de diverse dimensiuni. În cîteva minute e înapoi. De pe podeaua maşinii, într-un loc mai ferit, avem de ales între stalactite şi stalagmite de la mărimea unui deget la cea a unui braţ. Se laudă că a avut una cît picioru’, da’ cu părere de rău nu mai are acum aşa ceva "pentru că e o marfă care se vinde foarte bine, sînt mulţi excentrici". Stalactitele sînt mai căutate pentru că au de la natură un canal pe mijloc, pe unde se scurge apa, şi pot fi folosite mai uşor ca ornament la arteziene. Stalacmitele trebuie tăiate cu flexul, găurite şi apoi lipite pentru a putea fi folosite la aşa ceva. După ce analizăm oferta, ne alegem cu un suvenir rar, de 30 de centimetri, contra a 50 de RON. Dacă mai dorim şi altele, omul se oferă să ne procure la comandă oricînd, numai să-i dăm un telefon înainte. Şi, drept ofrandă pentru o "prietenie" de lungă durată, ne pricopsim cu încă o bucată mai mică, cadou.
MAFIA LOCULUI. Cîteva tarabe mai încolo, o femeie ne explică că afaceristul de la care am cumpărat stalactita e unul dintre "boşii" afacerii, iar ceilalţi le plătesc taxe. Ne arată pe şuşotite un cristal de peşteră, dar pentru că vrem ceva mai "tare" ne dă numărul de telefon şi ne promite "un cristal de două ori cît căuşul unui pumn". Preţurile merg de la un milion în sus, în funcţie de mărime. "Sînt foarte căutate de oameni care vin aici şi întreabă, dar noi ne uităm cu atenţie la ei, ca să nu ne trezim cu probleme...". Femeia ne povesteşte că prin ’98 nişte mineri din sat au descoperit intrarea într-o peşteră care intersecta galeria minei. S-a dus vorba. De curiozitate s-a dus şi ea, să vadă cu ochii ei. A plecat cu sacul încărcat, iar cînd s-a aflat isprava toţi au ascuns ce au cărat şi, o vreme, nu le-au scos la vînzare, să se mai liniştească apele. Acum, marfa care se vinde se aduce de pe Valea Sighiştelului.
Directorul Parcului Apuseni, Alin Moş, ne-a explicat că este vorba despre Peştera Fagu, care în urmă cu 10 ani a fost declarată "terminată". Nu mai are nici o clasificare după ce oamenii au luat din ea tot ce se putea tăia, fiind devastată integral. Ulterior s-a prăbuşit şi tavanul. "Ştim de acest comerţ, el este alimentat chiar de cei care ar trebui să aibă grijă de aceste peşteri. Autoritatea responsabilă este Ministerul Mediului. Singurul lucru care li se poate întîmpla vînzătorilor este să fie luaţi la rost de Garda de Mediu şi poliţie. Atît."
O altă comerciantă cu aer aparent blajin povesteşte că împreună cu fiică-sa de 11 ani face salbe şi brăţări din "pietre semipreţioase". Se plînge că de cele mai multe ori cîştigă foarte puţin, cam 20 lei pe zi, exact cît costă o brăţară. Bărbată-su e miner şi el e cel care aduce acasă materia primă. Seară de seară înşiră pietricele mărunţite cu flexu’. Cînd vin controalele, toţi sînt oarecum pregătiţi, au galblonţuri şi mărgeluţe de plastic cu factură pe care le scot în faţă pe tarabă. "Aştia ştiu că nu e pădure fără uscături, dar măcar aşa... să ne mai păsuiască. Şi-apoi sînt unii care ştiu cînd vin controalele, că au şi alte afaceri în zonă, şi ne anunţă şi pe noi. Ce să facem, ne mai ajustăm şi noi veniturile, ne trimitem copiii la şcoală, mai avem ce mînca...".
Topul comorilor sustrase
Peştera Gheţarul de la Vîrtop, situată în apropierea localităţii Arieşeni, a fost descoperită în 1955, iar doi ani mai tîrziu a fost declarată monument al naturii şi închisă. Aici s-au descoperit trei urme ale omului de Neanderthal. Două dintre ele au fost tăiate cu flexul şi furate acum 15 ani. "Se bănuieşte că s-ar afla şi într-o colecţie privată din Canada. Valoarea lor a fost de cîteva zeci de mii de dolari la prima vînzare, pentru o singură piesă", spune Alin Moş, directorul PNA. Cealaltă urmă a fost extrasă de Institutul de Speologie din Cluj pentru a fi salvată. Peştera Pojarul Poliţei a fost menţionată prima oară în 1929 de Emil Racoviţă. În 1959 a fot trecută pe lista monumentelor naturii şi a fost închisă cu poartă de fier. Formaţiunile specifice numite "cristalictite" se găsesc în sala Mare. De aici a fost sustras, tot în urmă cu 15 ani, cel mai mare cristal de calcit găsit vreodată, cunoscut sub denumirea de "Buzduganul". Formaţiunea a apucat să fie fotografiată de specialiştii care au descoperit-o. "Există nişte bănuieli, se presupune că făptaşii sînt nişte speologi care acum sînt stabiliţi în străinătate", afirmă directorul PNA. Peştera Smeilor de la Onceasca este menţionată în lucrările în arhivă de la Viena încă de la începutul secolului al XIX-lea. Aici se găseşte cel mai mare depozit paleontologic de peşteră din România şi unul dintre cele mai importante din Europa. La acea vreme erau deja estimate aproximativ două mii de schelete ale ursului de peşteră sau ale diverselor ierbivore preistorice. Pe aici hoţii de oase au cărat tot ce au găsit şi au lăsat în urma lor doar gropi. Toate aceste peşteri devastate fac parte din clasa A. Conform legii, accesul este permis doar în scopuri de cercetare şi este posibil doar cu avizul administraţiei parcului sau al Academiei Române. Ele au o "valoare excepţională, care prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor sînt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional". Cu toate acestea, nici măcar lacătăţele montate pe porţile de fier nu au putut învinge lăcomia şi ingeniozitatea escrocilor.
Gheţarul topit de ani şi neglijenţă
Peştera de la Scărişoara adăposteşte cel mai mare gheţar subteran din România, cu un volum de gheaţă apreciat la 75 de mii de metri cubi. Partea vizitabilă este inclusă în categoria B a peşterilor, considerîndu-se că prezenţa omului nu influenţează climatul. Semnele marcate cu creion roşu pe peretele din spatele gheţarului coboară însă din ce în ce mai jos. Turiştii se avîntă fără restricţii de pe podeţele care îl înconjoară şi se fotografiază pentru posteritate la o palmă distanţă de gheţar. Ba chiar pun şi mîna să testeze cum se simte un monument natural conservat din timpul glaciaţiunilor. Şi toate astea, chiar în prezenţa ghidului, lucru observat de noi pe viu. Alin Moş ne-a declarat că a avertizat de mai multe ori administraţia peşterii, Primăria comunei Gîrda. În urmă cu cîteva zile, PNA a semnat un contract cu aceasta prin care custozii peşterii au la dispoziţie şase luni să contacteze un expert care să refacă studiile la nivelul cunoştinţelor de azi, pentru a se stabili cu exactitate ce provoacă topirea gheţarului. Studiile vechi n-au fost refăcute din anii ’80.
15 iulie 2008
Ecoturism la Fefeleagul
GREU LA DEAL CU CALUL • Urmaşul fefeleagăi încearcă să atragă turişti la detunate
Urmaşii Fefeleagăi din nuvela lui Ion Agârbiceanu s-au ruşinat generaţii de-a rîndul că au printre înaintaşi o aşa sărăcie de femeie, de care a mai auzit şi toată lumea. Vetălău, un stră-stră- strănepot, face din numele de Fefeleaga un brand cu care atrage turiştii la poalele Detunatelor.
Cocini de lux pe Valea Rîmeţului
BOII ÎNAINTEA CARULUI • Întîi au construit, acum caută să obţină autorizaţii
De cînd e lumea lume, situată în partea central-estică a Munţilor Trascău, rezervaţiei Cheile Rîmeţului nu i-a fost dat să rămînă în vecie aşa cum însăşi natura îi conturase destinul. "Rîmeţi" cu colţi de argint, cu relaţii sau funcţii pe te-miri-unde, şi-au făcut, măre!, nişte case ce se învîrtesc după soare, fără să le pese că otrăvesc totul în jur.
Kronospan, în zodia cancerului
FORMALDEHIDA • Dă locuri de muncă şi otrăveşte vieţile
La Sebeş, oamenii s-au pus de-a curmezişul construirii unei noi fabrici de formaldehidă. Şi braşovenii s-au speriat de posibilitatea de a se îmbolnăvi de cancer şi au protestat faţă de Kronospan. Deşi nu se poate spune cu certitudine că ar exista o legătură directă între substanţă şi boală, cine e dispus să rişte?
14 iulie 2008
Necunoscută nouă, apreciată în Europa
ATENŢIE ● O plantă medicinală din munţii Apuseni, "anonimă" în România, este studiată cu interes de zecile de cercetători străini care vin aici
Arnica Montana este o plantă medicinală înrudită cu muşeţelul şi este încă necunoscută în România. Atît de oamenii de rînd, cît şi de cercetători. Asemănătoare florii-soarelui, arnica creşte în cîteva zone din ţară, însă în Apuseni ea a devenit obiectul mai multor proiecte internaţionale.
Drujba Romsilva păzeşte pădurea
INVESTIŢIE ● Aurul verde a ajuns aur galben la gîtul şi mîinile pădurarilor şi şmecherilor
O parte a pădurii Parcului Natural Munţii Apuseni se află, nefiresc, sub administraţia Romsilva. La faţa locului l-am găsit
pe pădurar, în fruntea tăietorilor de lemne. Evident, nu era vorba de copaci însemnaţi pentru "recoltare". Pentru indiscreţia noastră am fost bruscaţi şi cît pe ce trimişi în vizită la spital.
12 iulie 2008
Ceahlău - Panaghia popească de la Toaca
În ditamai Parcul Naţional Ceahlău, pe ditamai vîrf Toaca, ditamai Mitropolia Moldovei şi Bucovinei construieşte ditamai clădirea sub pretextul modernizării unor chilii pentru călugări.
Purgatoriul de la Roşia Montană
TIME OUT ● Unii roşieni vor şi cu banii în buzunare, şi cu sufletul în rai
Ca să stoarcă sume cît mai mari de la compania Roşia Montană Gold Corporation, care vrea să exploateze aurul cu cianuri, localnicii şi-au plantat pomi fructiferi pe care s-a plătit regeşte şi şi-au construit cabane pe care au luat bani cît pe o vilă.
Zlatna – bătută de noroc
CurĂŢenie cu ŢÎrÎita ● Într-o parte ecologizăm, iar în alta poluăm
Minele de aur şi combinatul de cupru au adus Zlatna de-a lungul anilor în pragul unui dezastru ecologic. Cu puţini ani în urmă, vizitatorii Zlatnei, neobişnuiţi cu aerul îmbîcsit, leşinau pe capete după cîteva ore în oraş. Doamnele se trezeau cu ciorapii găuriţi de la acizii din aer.
Parcul Ceahlău e administrat lamentabil
SCANDAL ● Preşedintele CJ Neamţ promite remedierea situaţiei descoperite de Caravana JN
Oripilaţi de situaţia în care am găsit Parcul Naţional Ceahlău, am tras pe un DVD fotografiile realizate de noi şi i le-am pus la dispoziţie preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, Vasile Pruteanu.
11 iulie 2008
Obiectiv strategic străpuns de iubire
PSIHOZA URANIULUI ● Deşi toate instituţiile susţin că radioactivitatea se încadrează în parametri, oamenii se plîng de calviţie, dinţi stricaţi, unghii bolnave şi apă contaminată
Echipa Jurnalului Naţional a testat cît de păzit e un obiectiv strategic. Am pătruns nestingheriţi pe haldele de uraniu de la Băiţa, acolo unde se află şi Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive.
Sometra, zînă neagră cu coasa pe umăr
COPŞA MICĂ ● Joaca de-a responsabiitatea pe sănătatea oamenilor
Autorităţile judeţului Sibiu recunosc situaţia tristă de la Copşa Mică, cauzată de activitatea SC Sometra SA, dar nu fac nimic concret pentru a rezolva problema. Responsabilitatea pentru o decizie concretă este pasată dintr-o parte în alta.
10 iulie 2008
În 1965, localnicii îi spuneau Morga
COPŞA MICĂ ● "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.
Despre agricultura cu metale grele
"ÎNCĂPĂŢÎNARE" ● Pariu între oameni şi natura bolnavă
În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.
9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.
S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.
"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.
8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.
Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.
Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.
7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.
Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.
5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.
Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.
Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.
4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.
Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.
Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.
3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.
2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.
Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.
Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.
Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.
1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.
Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.
La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".
Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.
28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.
27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.
Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.
Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.
26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soarele începe să dezmorţească pofta de viaţă a vietăţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bipede, week-end de week-end, Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub asediu. Sute de oameni se năpustesc asupra pădurii, strivind monumentele naturii sub roţile maşinilor.
Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi
