Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPAIMA PREŞEDINŢILOR ● Momente glorioase din viaţa protestatarului solitar
Dacă nu ştii cine e, la prima vedere, Faur Isaia pare un om normal. Asta, până deschide gura şi începe să-şi spună poveştile. Devine agitat, începe să cotrobăie prin servietă şi scoate de acolo teancuri întregi de plângeri şi petiţii. Acestea sunt adresate celor mai diverse autorităţi şi vizează chestiuni dintre cele mai neaşteptate. Într-o vreme era nelipsit de la poarta Palatului Cotroceni, unde nu a fost primit însă niciodată în audienţă.
Dacă nu ştii cine e, la prima vedere, Faur Isaia pare un om normal. Asta, până deschide gura şi începe să-şi spună poveştile. Devine agitat, începe să cotrobăie prin servietă şi scoate de acolo teancuri întregi de plângeri şi petiţii. Acestea sunt adresate celor mai diverse autorităţi şi vizează chestiuni dintre cele mai neaşteptate. Într-o vreme era nelipsit de la poarta Palatului Cotroceni, unde nu a fost primit însă niciodată în audienţă.
SPAIMA PREŞEDINŢILOR ● Momente glorioase din viaţa protestatarului solitar
Dacă nu ştii cine e, la prima vedere, Faur Isaia pare un om normal. Asta, până deschide gura şi începe să-şi spună poveştile. Devine agitat, începe să cotrobăie prin servietă şi scoate de acolo teancuri întregi de plângeri şi petiţii. Acestea sunt adresate celor mai diverse autorităţi şi vizează chestiuni dintre cele mai neaşteptate. Într-o vreme era nelipsit de la poarta Palatului Cotroceni, unde nu a fost primit însă niciodată în audienţă.
Viaţa publică a lui Faur Isaia începe în decembrie 2000. Atunci, bărbatul, care avea să devină atât de celebru în următorii ani, l-a împroşcat cu cerneală albastră pe faţă pe preşedintele Emil Constantinescu. Acţiunea s-a petrecut ziua, în amiaza mare, în timp ce Emil Constantinescu ieşea de la secţia de votare de la Liceul "Jean Monet". În faţa asistenţei stupefiate, Faur Isaia a declarat că este membru al PRM. A fost imediat arestat de forţele de ordine, şi povestea lui s-ar fi putut încheia exact acolo. După cum s-a demonstrat însă ulterior, timişoreanul nu s-a lăsat. Un an mai târziu, chiar înainte de Crăciun, pe Faur Isaia l-a trecut din nou dorul de protest, astfel că s-a suit, la ceas de seară, pe acoperişul clădirii care adăposteşte restaurantul McDonald’s, în plin centrul Timişoarei. Avea mai multe pancarte cu lozinci antiprezidenţiale şi nu voia cu nici un chip să se dea jos. Lumea se adunase ca la urs, Isaia striga, poliţiştii încercau să-l convingă să revină pe pământ. În cele din urmă, Faur Isaia a renunţat la protest şi s-a ales, în schimb, cu o amendă.
CU TOPORIŞCA ÎN PIAŢÅ. Liniştea a durat mai puţin de o lună, pentru că, în ianuarie 2002, Faur Isaia a fost arestat din nou. De această dată, furia s-a abătut asupra studioului TVR Timişoara, al cărui spectacol aniversar a fost întrerupt brusc, pe motiv de toporişcă, în momentul în care Faur a secţionat un cablu de alimentare. "Am protestat astfel împotriva instituţiilor de televiziune din întreaga ţară care mi-au luat interviuri, m-au filmat, dar care mi-au cenzurat declaraţiile", spunea Faur. Omul a fost supus unei expertize psihiatrice şi, ulterior, a fost trimis la închisoare, cu o condamnare pentru tulburarea liniştii publice. N-a stat însă prea mult după gratii, pentru că a fost salvat de un decret de graţiere semnat de Ion Iliescu. Abia ieşit, Faur s-a suit în tren şi s-a dus la Bucureşti, şi nu oriunde, ci direct pe acoperişul Universităţii. Cocoţat pe clădirea din mijlocul Capitalei, timişoreanul a aprins o torţă şi s-a apucat să cânte cântece patriotice. După ce au reuşit să-l dea jos, poliţiştii l-au amendat şi l-au dus la gară, urcându-l în primul tren spre Timişoara.
CANDIDATURA RESPINSÅ. De aici, povestea lui Faur Isaia intră într-un oarecare con de umbră, pentru că, vreme de aproape doi ani, omul nu mai iese în public. Revine însă în forţă şi cu idei noi, de extindere pe plan european. Prima potenţială "victimă" aleasă: cancelarul german, Gerhard Schroeder. Acesta urma, în vara lui 2004, să facă o vizită în comuna Ceanu Mare. Faur Isaia s-a prezentat prompt la "obiectiv", însă a fost reperat rapid de forţele de ordine. Luat pe sus, n-a mai putut decât să spună că vrea să-i înmâneze lui Schroeder un plic cu memoriile pe care le-a adresat preşedinţiei şi altor instituţii ale statului. A fost dus apoi la Câmpia Turzii, de unde să poată lua trenul spre Timişoara.
Iarna aceluiaşi an i-a adus lui Faur Isaia numai necazuri. În noiembrie a fost condamnat la un an de închisoare şi trimis din nou după gratii, la Arad. De această dată, pentru că l-a scuipat pe Sergiu Nicolaescu, aflat în campanie electorală în oraşul de pe Mureş. Nici candidatura la preşedinţia României nu i-a fost acceptată de Biroul Electoral Central, deşi Faur ceruse, la Primăria Timişoara, "un certificat de bună purtare". Nu l-a obţinut, aşa cum nu a obţinut nici măcar o semnătură de susţinere. Avea, în schimb, un însemn electoral de toată frumuseţea: o bucată de mătase, pe care era lipită cu bandă adezivă fotografia unor crini.
STRÅNEPOTUL LUI DECEBAL. Deşi a contestat toţi candidaţii la preşedinţia României din 2004, n-a avut succes, aşa că, probabil, s-a retras în linişte, să mai facă nişte "cercetări". În aceste condiţii, a doua jumătate a anului 2007 a însemnat revenirea în forţă a lui Faur Isaia. Întâi s-a prezentat la funeraliile Patriarhului Teoctist, însă aventura lui s-a terminat tot la poliţie, unde a fost dus de jandarmii în faţa cărora nu se putuse legitima. Două săptămâni mai târziu a intrat în greva foamei. Asta, după ce a solicitat, la Judecătoria Deva, recunoaşterea sa oficială ca strănepot al regelui Decebal! Noua revelaţie s-a produs după ce Faur a descoperit semnificaţia reală a Codului lui Da Vinci. Astfel, timişoreanul a aflat un lucru pe care se chinuiesc de aproape 2.000 de ani să-l afle istoricii: mormântul lui Decebal! "Am studiat fizionomia lui Decebal şi am descoperit că am ceva în comun cu acesta, adică un semn în forma literei greceşti «pi» pe faţă", spunea Faur. Găsind mormântul regelui dac în cetatea Devei, era evident că un test ADN ar fi fost relevant în stabilirea descendenţei legendarului lider. Faur Isaia n-a beneficiat însă de înţelegere, aşa că a intrat în greva foamei. Probabil de aceea n-a făcut public nici locul în care este îngropată comoara regelui Decebal, undeva la Sîntuhalm, la cinci kilometri de Deva...
UNDE E MORMÂNTUL LUI HITLER? Istoria antică nu i-a fost de prea mare folos, aşa că Faur Isaia şi-a îndreptat atenţia asupra unui alt mister, de dată mai recentă. "Cercetătorul" amator a adresat un memoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, atrăgându-i atenţia prim-procurorului asupra faptului că a făcut o nouă descoperire uluitoare. Era vorba, nici mai mult, nici mai puţin decât de mormântul lui Adolf Hitler, situat într-un cimitir din urbea de pe Bega. Revelaţia s-a produs în primăvara anului trecut, însă a durat un pic până când Faur a reuşit să deseneze schiţa completă a locului. "Am văzut că lipseşte un panou complet din gardul de beton ce împrejmuieşte cimitirul din Calea Buziaşului. (...) Am ales să traversez cimitirul, intrând prin locul liber creat în gardul de beton. După circa o sută de metri, am observat două morminte (cavouri), construcţii aparent din beton, care aveau aprinse lumânări şi unde cei interesaţi au depus coroniţe de flori. (...) pe frontispiciul pietrelor funerare nu am văzut să fie scris numele celor înmormântaţi, motiv care m-a făcut curios", spune Isaia în memoriul său. Şi continuă în aceeaşi notă: "Ceea ce m-a făcut să-mi pun întrebări şi să-mi stârnească curiozitatea este numele şi perioada de viaţă a primului decedat scris pe plăcuţa mormântului nr. 1, respectiv Agner Rudolf (1897-1945), nume care m-a făcut să îmi aduc aminte
de celebrul personaj istoric – HITLER". Câteva săptămâni mai târziu însă, insensibili la importanţa unei astfel de descoperiri, cei de la Parchet i-au comunicat lui Faur că plângerea lui a fost respinsă.
Dacă nu ştii cine e, la prima vedere, Faur Isaia pare un om normal. Asta, până deschide gura şi începe să-şi spună poveştile. Devine agitat, începe să cotrobăie prin servietă şi scoate de acolo teancuri întregi de plângeri şi petiţii. Acestea sunt adresate celor mai diverse autorităţi şi vizează chestiuni dintre cele mai neaşteptate. Într-o vreme era nelipsit de la poarta Palatului Cotroceni, unde nu a fost primit însă niciodată în audienţă.
Viaţa publică a lui Faur Isaia începe în decembrie 2000. Atunci, bărbatul, care avea să devină atât de celebru în următorii ani, l-a împroşcat cu cerneală albastră pe faţă pe preşedintele Emil Constantinescu. Acţiunea s-a petrecut ziua, în amiaza mare, în timp ce Emil Constantinescu ieşea de la secţia de votare de la Liceul "Jean Monet". În faţa asistenţei stupefiate, Faur Isaia a declarat că este membru al PRM. A fost imediat arestat de forţele de ordine, şi povestea lui s-ar fi putut încheia exact acolo. După cum s-a demonstrat însă ulterior, timişoreanul nu s-a lăsat. Un an mai târziu, chiar înainte de Crăciun, pe Faur Isaia l-a trecut din nou dorul de protest, astfel că s-a suit, la ceas de seară, pe acoperişul clădirii care adăposteşte restaurantul McDonald’s, în plin centrul Timişoarei. Avea mai multe pancarte cu lozinci antiprezidenţiale şi nu voia cu nici un chip să se dea jos. Lumea se adunase ca la urs, Isaia striga, poliţiştii încercau să-l convingă să revină pe pământ. În cele din urmă, Faur Isaia a renunţat la protest şi s-a ales, în schimb, cu o amendă.
CU TOPORIŞCA ÎN PIAŢÅ. Liniştea a durat mai puţin de o lună, pentru că, în ianuarie 2002, Faur Isaia a fost arestat din nou. De această dată, furia s-a abătut asupra studioului TVR Timişoara, al cărui spectacol aniversar a fost întrerupt brusc, pe motiv de toporişcă, în momentul în care Faur a secţionat un cablu de alimentare. "Am protestat astfel împotriva instituţiilor de televiziune din întreaga ţară care mi-au luat interviuri, m-au filmat, dar care mi-au cenzurat declaraţiile", spunea Faur. Omul a fost supus unei expertize psihiatrice şi, ulterior, a fost trimis la închisoare, cu o condamnare pentru tulburarea liniştii publice. N-a stat însă prea mult după gratii, pentru că a fost salvat de un decret de graţiere semnat de Ion Iliescu. Abia ieşit, Faur s-a suit în tren şi s-a dus la Bucureşti, şi nu oriunde, ci direct pe acoperişul Universităţii. Cocoţat pe clădirea din mijlocul Capitalei, timişoreanul a aprins o torţă şi s-a apucat să cânte cântece patriotice. După ce au reuşit să-l dea jos, poliţiştii l-au amendat şi l-au dus la gară, urcându-l în primul tren spre Timişoara.
CANDIDATURA RESPINSÅ. De aici, povestea lui Faur Isaia intră într-un oarecare con de umbră, pentru că, vreme de aproape doi ani, omul nu mai iese în public. Revine însă în forţă şi cu idei noi, de extindere pe plan european. Prima potenţială "victimă" aleasă: cancelarul german, Gerhard Schroeder. Acesta urma, în vara lui 2004, să facă o vizită în comuna Ceanu Mare. Faur Isaia s-a prezentat prompt la "obiectiv", însă a fost reperat rapid de forţele de ordine. Luat pe sus, n-a mai putut decât să spună că vrea să-i înmâneze lui Schroeder un plic cu memoriile pe care le-a adresat preşedinţiei şi altor instituţii ale statului. A fost dus apoi la Câmpia Turzii, de unde să poată lua trenul spre Timişoara.
Iarna aceluiaşi an i-a adus lui Faur Isaia numai necazuri. În noiembrie a fost condamnat la un an de închisoare şi trimis din nou după gratii, la Arad. De această dată, pentru că l-a scuipat pe Sergiu Nicolaescu, aflat în campanie electorală în oraşul de pe Mureş. Nici candidatura la preşedinţia României nu i-a fost acceptată de Biroul Electoral Central, deşi Faur ceruse, la Primăria Timişoara, "un certificat de bună purtare". Nu l-a obţinut, aşa cum nu a obţinut nici măcar o semnătură de susţinere. Avea, în schimb, un însemn electoral de toată frumuseţea: o bucată de mătase, pe care era lipită cu bandă adezivă fotografia unor crini.
STRÅNEPOTUL LUI DECEBAL. Deşi a contestat toţi candidaţii la preşedinţia României din 2004, n-a avut succes, aşa că, probabil, s-a retras în linişte, să mai facă nişte "cercetări". În aceste condiţii, a doua jumătate a anului 2007 a însemnat revenirea în forţă a lui Faur Isaia. Întâi s-a prezentat la funeraliile Patriarhului Teoctist, însă aventura lui s-a terminat tot la poliţie, unde a fost dus de jandarmii în faţa cărora nu se putuse legitima. Două săptămâni mai târziu a intrat în greva foamei. Asta, după ce a solicitat, la Judecătoria Deva, recunoaşterea sa oficială ca strănepot al regelui Decebal! Noua revelaţie s-a produs după ce Faur a descoperit semnificaţia reală a Codului lui Da Vinci. Astfel, timişoreanul a aflat un lucru pe care se chinuiesc de aproape 2.000 de ani să-l afle istoricii: mormântul lui Decebal! "Am studiat fizionomia lui Decebal şi am descoperit că am ceva în comun cu acesta, adică un semn în forma literei greceşti «pi» pe faţă", spunea Faur. Găsind mormântul regelui dac în cetatea Devei, era evident că un test ADN ar fi fost relevant în stabilirea descendenţei legendarului lider. Faur Isaia n-a beneficiat însă de înţelegere, aşa că a intrat în greva foamei. Probabil de aceea n-a făcut public nici locul în care este îngropată comoara regelui Decebal, undeva la Sîntuhalm, la cinci kilometri de Deva...
UNDE E MORMÂNTUL LUI HITLER? Istoria antică nu i-a fost de prea mare folos, aşa că Faur Isaia şi-a îndreptat atenţia asupra unui alt mister, de dată mai recentă. "Cercetătorul" amator a adresat un memoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, atrăgându-i atenţia prim-procurorului asupra faptului că a făcut o nouă descoperire uluitoare. Era vorba, nici mai mult, nici mai puţin decât de mormântul lui Adolf Hitler, situat într-un cimitir din urbea de pe Bega. Revelaţia s-a produs în primăvara anului trecut, însă a durat un pic până când Faur a reuşit să deseneze schiţa completă a locului. "Am văzut că lipseşte un panou complet din gardul de beton ce împrejmuieşte cimitirul din Calea Buziaşului. (...) Am ales să traversez cimitirul, intrând prin locul liber creat în gardul de beton. După circa o sută de metri, am observat două morminte (cavouri), construcţii aparent din beton, care aveau aprinse lumânări şi unde cei interesaţi au depus coroniţe de flori. (...) pe frontispiciul pietrelor funerare nu am văzut să fie scris numele celor înmormântaţi, motiv care m-a făcut curios", spune Isaia în memoriul său. Şi continuă în aceeaşi notă: "Ceea ce m-a făcut să-mi pun întrebări şi să-mi stârnească curiozitatea este numele şi perioada de viaţă a primului decedat scris pe plăcuţa mormântului nr. 1, respectiv Agner Rudolf (1897-1945), nume care m-a făcut să îmi aduc aminte
de celebrul personaj istoric – HITLER". Câteva săptămâni mai târziu însă, insensibili la importanţa unei astfel de descoperiri, cei de la Parchet i-au comunicat lui Faur că plângerea lui a fost respinsă.Hoinar
L-am căutat pe mitingistul care a speriat România pe la toate adresele cunoscute. Şi chiar pe acoperişurile instituţiilor importante ale Timişoarei. Faur Isaia e de negăsit. Şi asta, pentru că spaima preşedinţilor nu are un domiciliu stabil. Cel puţin, nu mai locuieşte de ani buni la adresa din buletin. Nici pe la sora lui n-a mai trecut. Pe de altă parte, ne amintim (nu fără îngrijorare) că mai toate momentele sale de glorie s-au produs după astfel de absenţe. Aşa că, Doamne fereşte! Până una alta, dacă ar avea nevoie de el pentru vreo declaraţie, nici poliţia n-ar şti de unde să-l scoată.
Cititi si:
- Frumoşii nebuni ai marilor oraşe
- E Nichita - Noi nu vrem să fim geniali
- Secretul schemelor lui Stelian Ogică
- Marian Dârţă.- Blond la tâmple albe
- Vis american cu realităţi mioritice
- Incursiune in paranormal - Şi, totuşi, dacă?
- Serghei Mizil: "Nu am murit de ciroză şi am căzut în picioare‘‘
- Horia Horăsc - "Nea Horică", naşul tuturor
