Cartile interzise, spagi inainte de ’89

Inainte de ’89, chiar se citea. Cu tot cu intedictiile si cu cenzura de rigoare, exista o adevarata industrie a cartilor date "pe sub mana" si citite pe nerasuflate, pe sub bancile de liceu si in pauzele prelungite de la serviciu, unde oricum te duceai mai mult ca sa ai de unde te-ntoarce.

SECURITATE. Inainte de ’89, industria cartilor date pe sub mana era in floare

Astazi nu se mai citeste la fel de mult. Sau poate se citeste, de ce s-arunc cu pietre… Cert e ca nu putini sunt cei care se plang ca cititul a devenit un lux. Dar nu e vorba de genul acela de lux, intelectual si elitist, cu care se rasfata, spiritual adica, oamenii cu scaun la cap. Nu e vorba nici de luxul brut, pur financiar. Nu vezi la tot pasul prea multi tarabagii, care fie vorba-ntre noi, numai de bani nu duc lipsa, vaitandu-se ca nu-si pot rupe vreo 200.000 pentru o carte buna. Pentru simplul motiv ca nu-i intereseaza achizitia unui astfel de produs. Decat poate doar ca decor. Si-atunci scot din buzunar chiar mai mult de cateva sute, mergand pe principiul "cu cat mai stufoasa si mai lucioasa cartea, cu atat mai bine". Si-atunci, vedeti, e vorba de omul "in general", care prefera sa dea 10.000 de lei pe-o revista de integrame…

TROCUL CU CARTE. La polul opus realitatii infatisate mai sus se afla o poveste savuroasa (si cu nimic mai putin adevarata) pe care-am aflat-o de la criticul literar Dan C. Mihailescu. Zice-asa: "Un cunoscut de-al meu si-a anulat o datorie uriasa, de cativa ani de neplata, la ICRAL, cu trei carti: un Buzura (Refugii), un Breban (Drumul la zi la zid) si un Dumitru Popescu (Pumnul si palma)". Pe-atunci, cartile erau dorite. Cu atata patos, incat detronau cu usurinta un cartus de Kent, o sticla de whisky sau un parfum "de la mama lui". Inchipuiti-va, (rectific: Amintiti-va) cum cartea devenise obiect de troc. In contextul de azi, cand hrana nu mai e pe spongi, cel putin pentru multi dintre noi, a da o carte pentru un pachet de carne pare cel putin hilar. Insa atunci, erau unii dispusi sa se lipseasca de-asa ceva in schimbul unui "Papillion" a lui Henri Charriere. Sau sa dea "Shogun"-ul lui James Calvell pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni" al lui Preda.

RETEA DE TRAFIC. (de carte). Nu numai ca librariile apucau pe-atunci sa-si vada incinta ne-ncapatoare cand se-auzea de-un titlu nou, dar se instituise deja o adevarata retea de trafic de carte. Cartea data "pe sub mana". Printre exemplarele la mare cautare erau "Jurnalul de la Paltinis", "Cel mai iubit dintre pamanteni", "Arta Conversatiei" a Ileanei Vulpescu, "Motanul Arpagic" a Anei Blandiana cu ai sai "baieti cu ochi albastri de pe calea Victoriei", "Orgoliile" lui Buzura, "Orizonturile rosii" ale lui Pacepa care circulau in copii xerox, "Galeria cu vita salbatica" a lui Constantin Toiu, "Muzeul de ceara" si "Vitraliile incolore" ale lui Dumitru Popescu-dumnezeu (E vorba, evident, de "dumnezeul" ideologic al Partidului Comunist, care se vindea ca atare pentru ca tirajul era limitat si pentru ca lumea inca era curioasa…). Nici poeziile cu iz pornografic ale lui Isac Lazarovici, evreu de origine, care avea sa devina celebrul poet umorist Ion Pribeagu, nu au fost scutite de cenzura. "Da-ntr-o zi cand stam la masa/Nu stiu cum, dar lui Vasile/Ca sa-i stimulez dorinta/I-am pus doua-trei pastile"("Amintiri"). Una peste alta, si-atunci functiona sistemul pilelor grele. Era musai sa "ai oameni" la librarii, edituri sau depozite de carti. Numai ca atunci spaga parca-avea un aer ceva mai… cult!

ROMANUL DE DRAGOSTE. In rest, omul obisnuit, cel care nu se-arunca la xeroxuri periculoase si care dadea coada la carte pentru coada la lapte, citea, totusi, ce-i era la-ndemana. Respectiv colectia "Globus", "Biblioteca pentru toti", "Romanele secolului XX" si "Romanul de dragoste". Apropo de dragoste, la mare pret era "Pisica-n cizme", devorata avid de liceeni la orele de curs si ascunsa cu strasnicie pe sub manualele deschise pe banca, "Pe aripile vantului" a lui Margaret Mitchell, "Jane Eyre" a lui Charlotte Bronte, "Torente" a lui Anne Marie Desmarest, "Love story" a lui Eric Segall, "Leaganul pisicii" a lui Maurice Baring si, cand e vorba de amor, insiruirea continua, pana azi, si mai departe…