Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce au în comun Ioana Lee și Stelian Tănase? În afară de faptul că au lansat câte o carte fiecare, la Editura Rao, sâmbătă, de la ora 14.00, respectiv 15.00, la Târgul Internaţional Gaudeamus, unii ar spune că nu au nimic în comun. Poate și cei doi autori cred asta, numai că realitatea este alta. Ambii au demonstrat, ieri, că în secolul XXI cărțile pot să coboare de pe internet și să se materializeze, să iasă mai întâi din tipare, apoi de sub tipar și să ducă mai departe literatura și piața de carte.
Românii știu foarte puține lucruri despre Ioana Lee. O româncă foarte frumoasă, de 44 de ani care a fost căsătorită cu un prinț japonez, acum este căsătorită cu un american și locuiește în SUA. Scrie pe blog și scrie cărți despre propria ei viață. Dincolo de rânduri, însă, Ioana scrie despre lumea contemporană exact așa cum trebuie să scrie un antropolog cultural care studiază comunitățile ca „insider”. Iar dincolo de aparențe se ascunde foarte mult studiu aprofundat, foarte multe cunoștințe și mult talent despre care Ioana vorbește mai puțin, pentru că are pretenția ca cititorii ei să le descopere, după ce-i citesc scrierile.
Poate că o comparație cu Mircea Eliade le-ar părea exagerată unora, mai ales dacă nu-și amintesc de Maitreyi. Ioana chiar este un Eliade feminin. „Ai Suru – A Iubi 2”, cartea lansată ieri, ultima din Trilogia Japoneză, demonstrează că Ioana Lee a studiat în detaliu comunitatea jaloneză, la fel cum Eliade a studiat-o pe cea din India, ambii legându-și studiul și scrierea de prima mare iubire. Eliade a transformat iubirea pentru Maitreyi în pretext pentru carte, iar Ioana a făcut același lucru din iubirea pentru Ken, prințul japonez care i-a devenit soț. Nu întâmplător, în ultima carte din Trilogia Japoneză a Ioanei Lee, apare și ideea că ar putea scrie varianta lui de poveste și Ken, așa cum Maitreyi a scris-o pe a ei, după ce Mircea Eliade devenise deja celebru.
Din perspectiva criticii literare, în astfel de cazuri este greu de definit genul literar căruia îi aparține scriitura. Este autobiografie, jurnal, roman de dragoste? La fel ca Maitreyi, orice definiție și orice încadrare se potrivește scriiturii, dar se mai adaugă ceva important: este studiu de antropologie culturală. Autoarea își invită cititorii la delectare, dar cărțile ei oferă mult mai mult, ca într-un palimpsest cu straturi translucide care își lasă cititorii să întrezărească adevăruri de dincolo de rânduri.
La standul editurii Rao a urmat Stelian Tănase, cu un roman polițist în stil gotic, dar cu foarte multe elemente contemporane. Stelian Tănase a recunoscut că romanul a înseamnat și un experiment, pentru că l-a publicat mai întâi în foileton, pe Facebook, pentru a testa reacțiile cititorilor, apoi a lăsat scriitura să coboare de pe internet, pentru a se întrupa în carte. „Nocturnă cu un vampir” este o ficțiune, dar conține, pe lângă povestea horror cu final neașteptat și scriitura invadată de limbajul străzii, foarte multe detalii tehnice din sfera criminalisticii, pentru rigurozitatea cărora s-a consultat cu specialistul criminolog Dan Antonescu, fost șef al Serviciului Omoruri din Poliția Capitalei.
Deși foarte diferite, cele două cărți lansate ieri la Editura Rao reprezintă ceva foarte important pentru cultura română. În primul rând demonstrează că sfîrșitul cărții nu-i aici, că blogul sau Facebook nu distrug, ci chiar pot susține viitoarele lansări de carte, iar publicul scriiturii lansate în spațiul virtual poate deveni și consumator de carte tipărită.
