Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din spatele nonagenarei aflată în faţa mea mă priveşte o fată frumoasă, de care m-aş putea îndrăgosti la prima vedere. Minunea nu se petrece, pentru că tânăra cu ochii bleumarin stă cuminte-ntr-un tablou şi doar proiecţia ei în timp (aceiaşi ochi, aceeaşi simplitate dezarmantă) prinde viaţă, vorbindu-mi aproape în şoaptă. Stau faţă-n faţă cu Eva Agh şi nu-mi vine să cred că între ea şi fiinţa vaporoasă din ramă s-au aşezat 70 de ani. Cum oare? Evreica Eva Agh a ajuns de trei ori dinaintea crematoriului de la Auschwitz şi tot de trei ori a fost trimisă înapoi în baracă. I-a văzut pe nazişti împuşcându-i mama. A avut noroc, spune: n-a nimerit sub microscopul lui Mengele şi nici în camera de gazare a lui Himmler.
Acum are 91 de ani şi locuieşte la Turda. A stat, înainte la Aghireşti, la Cluj, la Bistriţa, şi la Jidoviţa – un cartier din Năsăudul de azi, care, după ce s-a chemat Tradam, şi-a luat (oricât ar părea de bizar!) noua denumire din romanul "Ion" de Liviu Rebreanu. La Jidoviţa, majoritatea familiilor, erau de evrei, negustori de "holircă" (rachiu) proveniţi din cei care, pe timpul imperiului austro-ungar, n-aveau voie să se stabilească în localităţi grănicereşti. În 1944, Eva avea 17 ani şi se obişnuise să poarte steaua galbenă a evreilor indezirabili când ieşea din casă. La Cluj, tatăl ţinea o prăvălie de haine din veniturile căreia au putut trăi până când a venit ordinul ca toţi evreii să se prezinte la Fabrica de Cărămidă. Acolo era ghetoul. "Am stat la fabrică", ne povesteşte cu o voce întreruptă de tuse, circa trei săptămâni. Eram, în barăci, până la 200 de persoane. Cu noi era şi moşul meu, tatăl mamei, de 99 de ani, care a murit, în tren, după trei zile, în drum spre Auschwitz."
"Într-o zi", deapănă Eva Agh firul amintirilor, "am aflat că vom fi duşi în lagărul de concentrare. Am făcut cam o săptămână cu trenul. În ghetou avusesem voie să păstrăm un inel, o verighetă, un lănţişor şi un ceas de aur. La Auschwitz, când am sosit, nemţii ne-au luat tot. Nu i-au putut scoate mamei cerceii şi i-au rupt pur şi simplu urechea. Acolo,...........
