Scena crimei. Factorul groazei

După “Marioneta”, romanul lui Robert Harris, regizorul Roman Polanski a realizat un film tulburător, încununat cu două premii prestigioase – “Cesar” şi “European Film Award” - pentru cel mai bun scenariu adaptat. şi alte cărţi ale acestui scriitor sunt cunoscute cititorilor români – “Fatherland”, “Enigma”, “Archangel”...

În cea mai recentă carte a sa, “Factorul groazei”, autorul englez îşi etalează aceleaşi calităţi care l-au impus în atenţia unei lumi întregi – a fost tradus în peste 30 de limbi! Are ritm, tensiune, personaje memorabile şi o miză indiscutabilă. Iar povestea în sine este năucitoare, chiar şi pentru cineva obişnuit cu ingeniozitatea scriitorilor de mystery&thriller.

Protagonistul naraţiunii, Alexander Hoffmann, un genial fizician de la CERN, îşi abandonează slujba şi-şi creează propria lui companie. Descoperind un algoritm care “gândeşte” singur, cercetătorul se avântă cu succes în lumea finanţelor, câştigând sume imense de bani pentru investitorii cuceriţi de ideile sale novatoare, şi, evident, şi pentru el însuşi.

Ca orice savant care se respectă, nu este, însă, prea interesat de rotunjirea conturilor sale în bancă. Acordă puţină atenţie ambianţelor în care se află, nu-şi doreşte să fie niciodată în prim-plan, evitând cu obstinaţie ieşirea în societate. Un tip misterios în ochii colegilor, ai partenerilor. Nici măcar propria sa soţie nu reuşeşte să-l descifreze. Preocuparea lui de bază rămâne perfecţionarea programului său revoluţionar şi studierea cât mai profundă a “inteligenţei” artificiale. E încântat ca un copil care, primind o jucărie mai complicată, o demontează pentru a afla cum funcţionează.

Dar, ca şi în cazul lui Frankenstein, creaţia acestui om de ştiinţă se răzvrăteşte, scapă de sub control, acţionează fără să mai asculte de comenzile oamenilor. Ca urmare, pe pieţele financiare se produce haos, au loc adevărate dezastre în băncile de pretutindeni, averile unor bogătaşi sau micile economii ale unor pensionari  se pierd în mod inexplicabil, conturându-se o criză la nivel global.
    Mai mult, însăşi viaţa lui Alexander Hoffmann este primejduită de propria sa realizare, ale cărei secrete nu le cunoaşte încă în totalitate. Degeaba însă îşi închipuie că, din umbră, cineva se joacă cu mintea lui şi vrea să-l distrugă cu orice preţ, puţin câte puţin. Coşmarul în care se cufundă îi este datorat lui însuşi în exclusivitate. Iar încercarea de a scoate din funcţiune “blestematul algoritm” are doar în aparenţă sorţi de izbândă.

Desigur, unele pasaje din această carte, în special cele referitoare la modul cum operează bursele, rămân obscure pentru un profan în acest domeniu, chiar şi la o lectură atentă. şi totuşi, abundenţa de astfel de informaţii nu diminuează interesul cititorului, dimpotrivă, îi stimulează să parcurgă febril paginile pentru a afla până la capăt aventurile unui savant prins în urzeala ameninţătoare a propriei sale creaţii.

“Factorul groazei” se adaugă acelor opere care avertizează despre consecinţele nefaste ale unor descoperiri ştiinţifice a căror aplicare se face fără responsabilitate şi, de aceea, la un moment dat, nu mai pot fi ţinute în frâu, provocând un lanţ de nenorociri.

____________________
“De-abia ajunsese la jumătatea podelei de marmură, când totul păru să explodeze în jurul său. Scările se cutremurau, dalele pardoselii se ridicau, pereţii se prăbuşeau în noapte.”