Scriitorul Cătălin Mihuleac va fi publicat și în limba franceză

Romanul ”America de peste pogrom”, de Cătălin Mihuleac, va fi tradus și în limba franceză, după ce autorul a semnat un prim contract cu editura ”Paul Zsolnay” din Viena, pentru versiunea în limba germană. Cartea va apărea în limba germană în primăvara anului viitor, apoi va fi lansată în limba franceză, în Elveția. Mihuleac este unul dintre puținii scriitori români care au reușit să-și vândă cărțile în alte țări europene fără ajutor și finanțare de la statul român.

Copyright-ul pentru traducerea în limba franceză a romanului ”America de peste pogrom” a fost cumpărat de editura elvețiană ”Noir sur Blanc”, cu sediul în Lausanne. ”Romanul își urmează imperturbabil calea, în pofida celor – atât de mulți, din păcate în primul rând pentru ei - care au vrut să-l oprească. Romanul e un buldozer: pe cât de tandru, pe atât de puternic. Mai subliniez că cele două traduceri s-au perfectat fără sprijinul ICR-ului sau al altei instituții oficiale”, explică scriitorul.

Romanul ”America de peste pogrom” are o valoare literară deosebită, conferită mai ales de schimbările bruște de registru lingvistic și situațional. Comicul amar de limbaj al personajelor, dar și cel definitoriu pentru narator, comentariile acide la adresa anumitor categorii sociale recognoscibile în epoci succesive – specifice jurnalistului Mihuleac - fac notă discordantă cu subiectul tragic al cărții, dar sunt dovada minuțiozității documentării autorului. O documentare de cercetător atent care transcrie fragmente din limbajul specific anumitor categorii de oameni din viața reală, pentru a conferi scriiturii nota de autenticitate atât de valoroasă în economia romanului de tip realist pe care-l construiește pornind de la o situație istorică.

Tocmai aceste pasaje care par a fi fost transcrise prin metoda culegătorilor de folclor aduc cititorul – atât pe cel superficial, dar chiar și pe cel avizat – în ipostaza de a nu mai putea recunoaște valența ficțională a operei litetare. Scriitura lui Mihuleac este atât de bine ancorată în realitatea lingvistică și comportamentală specifică tipologiilor pe care le construiește, încât nota de autenticitate devine definitorie și acaparatoare, dând senzația de reportaj, mai degrabă, decât de ficțiune.