Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai celebru detectiv particular, Sherlock Holmes, şi marele său duşman, profesorul Moriarty, cădeau împreună în 4 mai 1891 în vâltoarea cascadei Reichenbach, din apropierea localităţii Meiringen din Elveţia. Sir Arthur Conan Doyle alegea ziua de 4 mai pentru lupta finală dintre cei doi, scrie miercuri 20minutes.ch.
De exact 125 de ani, amatorii de romane poliţiste sunt preocupaţi de misterul din jurul dispariţiei lui Sherlock Holmes. În timpul unui duel, detectivul şi duşmanul lui cad împreună în apele cascadei. Localitatea Meiringen va trăi ultimul weekend din luna mai sub semnul lui Sherlock Holmes. Proiecţia unui film, un joc de golf şi o expoziţie vor readuce în atenţia publicului presupusul sfârşit al detectivului, acum 125 de ani. În 27-29 mai se vor sărbători şi cei 25 de ani de la crearea muzeului dedicat faimosului personaj de romane poliţiste. Sir Arthur Conan Doyle, tatăl spiritual al lui Holmes, va fi şi el sărbătorit. Scriitorul britanic a vizitat de câteva ori zona şi a petrecut o noapte la Meiringen, la Hotel zum wilden Mann, astăzi Parkhotel du Sauvage.
Autor a 56 de nuvele şi patru romane al căror erou este Sherlock Holmes, scriitorul a fost entuziasmat de peisajele din regiune, îndeosebi de cascada Reichenbach. Atât de mult încât a imortalizat hotelul şi cascada în scrierea sa "The Final Problem".
În zilele menţionate va fi înlesnit accesul la locul scenei finale. Funicularul care face drumul din 1899 până la cascada Reichenbach promite "bilete dus-întors cu preţul unuia dus", ca sugestie a presupusului sfârşit al eroului lui Conan Doyle.
Scriitorul britanic, obosit de intrigile care începuseră să se repete la personajul său, a inventat un ipotetic sfârşit groaznic al celor doi protagonişti în Alpii elveţieni, potrivit gustului epocii. Confruntarea dintre maestrul investigaţiilor şi marele său duşman, la fel de dotat, a fost relatată în nuvela publicată în 1893 şi intitulată "The Final Problem", în care cuvântul îi aparţine asistentului detectivului, dr Watson.
Doctorul, îngrijorat de soarta lui Holmes, pleacă în căutarea prietenului său, dar ajunge prea târziu la locul duelului, cascada Reichenbach. Văzând urmele luptei, el ajunge la concluzia că cei doi bărbaţi au pierit pe stâncile abrupte. "M-am întins pe jos şi m-am uitat în prăpastie...Nu am văzut nimic, în afara sclipirii stâncilor negre şi, jos de tot, apa care fierbea...Am strigat cât de tare am putut. Nu am auzit niciun răspuns", povesteşte Watson, citit de milioane de cititori avizi să cunoască soarta eroului lor preferat.
După publicarea acestei ultime nuvele, Conan Doyle ar fi scris în jurnalul său: "L-am omorât pe Holmes". Însă moartea eroului atât de popular a dat naştere la manifestări publice de tristeţe din partea cititorilor. Scriitorul a fost copleşit de scrisori pline de regrete faţă de sfârşitul abrupt al aventurilor lui Holmes. "Dacă nu l-aş fi ucis, cu siguranţă m-ar fi omorât el pe mine", s-ar fi justificat autorul.
În 1901, Conan Doyle s-a lăsat convins - şi de suma promisă de editor - să scrie o urmare a aventurilor eroului său. Detectivul a reuşit să se elibereze din strânsoarea lui Moriarty printr-o tehnică de luptă japoneză, aşa încât numai întruchiparea răului a căzut în apele învolburate ale cascadei, explică autorul.
