Astazi e ziua ta, Mihai Măniuţiu

Unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi regizori, scriitor, profesor, director al Teatrului Naţional din Cluj, Mihai Măniuţiu împlineşte mâine 60 de ani. La mulţi ani, maestre!

“Tot ce vă spun acum, are multe note de subsol... Dar nu vom coborî în subsoluri, nu azi!”
Este foarte norocos
“Împlinesc 60 de ani şi, una peste alta, am destule motive să mă socot norocos. Îmi amintesc că acum trei ani, când am fost prezent, cu aceeaşi ocazie, în ziarul dumneavoastră, v-am spus că mă socot norocos deoarece am destui prieteni cărora le pasă de mine şi de care îmi pasă şi mie foarte mult... Ei bine, nu ştiu dacă numărul lor a crescut, dar am senzaţia că sunt înconjurat cu şi mai mare intensitate de grija sau dragul lor. Aşadar, sunt foarte norocos. Şi, în plus, faţă de acum trei ani, pe lume există şi Filip, nepotul meu. Când s-a născut, le-am spus tuturor că ambiţia mea e să apuc să beau o bere cu el. Ei bine, ca să nu risc să fiu dezamăgit ‒ şi povestindu-vă asta veţi înţelege felul cum mă joc cu norocul sau cu timpul... sau cum mă las jucat de noroc sau de timp ‒, ei bine, imediat ce a împlinit 2 ani, mi-am îndeplinit visul! I-am pus într-un păhăruţ cât un degetar un strop de bere fără alcool, eu mi-am turnat în pahar o bere nemţească nefiltrată, am ciocnit, spre marea lui satisfacţie, şi amândoi am dat pe gât berea. Ce a urmat a fost uşor dramatic, deoarece Filip al meu a mai vrut, căci tare i-a plăcut, dar a trebuit să se întoarcă la sucul de morcovi care, fie vorba între noi, e sănătos, însă nu are haz!

Sunt oarecum norocos şi pentru că soţia mea se simte azi destul de bine ‒ după două operaţii ratate în România şi una reuşită, foarte reuşită, în Germania. Mulţumesc domnului doctor Stefan Jurka Traeger din Passau!
Sunt bucuros că îmi vor apărea curând două cărţi la Editura Charmides şi încă una, anul viitor, prin aprilie-mai, la Humanitas. Sper ca spectacolele pe care le-am făcut anul acesta să nu dezamăgească publicul. Don Quijote, muzicalul Adei Milea (buna şi hipertalentata mea prietenă), realizat la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, a câştigat premiul de popularitate al publicului la Festivalul Infest din Bucureşti. Cred că Lecţia de Ionesco, montată la Sibiu, e unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am făcut. La Odorheiul Secuiesc, cu o trupă de vis, am montat un text al meu: Viaţa e mai frumoasă după ce mori ‒ spectacolul fiind selectat în FNT. La Teatrul din Turda (un teatru în plină expansiune experimentală!) am avut acum 2 săptămâni premiera cu Fun de James Bosley.

Ca manager, adică director general al Teatrului Naţional din Cluj, am înregistrat, cred, un succes cert cu a 4-a ediţie a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj. Mulţumesc echipelor TNC (128 de oameni, care lucrează, din pasiune, pe salarii mici sau mediocre).

Una peste alta ‒ sunt norocos? Desigur. Doar că tot ce v-am spus acum, are multe note de subsol... Dar nu vom coborî în subsolurile prin care eu hălăduiesc cel puţin în jumătate din timpul meu vital. În orice caz, nu azi! Şi ştiţi de ce nu? Pentru că am de gând să beau al doilea pahar (sau degetar) de bere fără alcool cu fiul fiului meu. De ziua mea, o să beau cu nepotul meu, Filip!”