Benone Sinulescu - „deschizător de drumuri" în cântecul de militărie

Slujește cu credinţă cântecul popular de mai bine de cinci decenii! Benone Sinulescu este de părere că şcoala nu poate face rău: „înveţi să solfegiezi, să ai o respiraţie corectă, ca să te poţi menţine. Dacă ai stil şi o dicţie bună publicul urmăreşte cu ușurință."

S-a născut în 24 mai 1937, la Siriu, o mică localitate de munte, acolo unde cocoşul cântă din trei părţi: Ardeal, Moldova şi Muntenia. Considerat un adevărat „glas al dorului", Benone Sinulescu este iubit de toți românii, căci, aşa cum spunea regretatul prozator Fănuş Neagu, „nimeni n-a cântat ca el plopul, bradul , steaua, inima, locul umbrit al sărutului, sângele fierbând în viscol, paharul, caii şi drumurile spre o iubire nicicând dobândită..."

Drumul spre afirmarea artistică a fost asemănător cu al altor interpreţi din generaţia sa, dar rolul hotărâtor în formarea sa l-a avut doamna Elisabeta Moldoveanu, autoarea volumului "Folclor muzical din Buzău", profesoară cu care a studiat la Școala medie de muzică din București (actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti"). Aici a avut colegi străluciţi precum Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu, Victoria Darvai sau Natalia Gliga. (....)

Toamna, în zona Buzăului, când se depănuşa porumbul, fetele şi flăcăii cântau în grup, pe rând, „în dialog". De aici a luat naştere şi acel celebru dialog muzical între Benone Sinulescu şi Irina Loghin. „Cine bate seara la fereastra mea", „Dă-mi mândruţo gura ta", „Azi e nor, mâine-i senin" sunt doar câteva dintre piesele abordate, în dialog, de către cei doi artişti.

Datorită vocii sale calde,.............

Citește mai mult și ascultă-l cântând AICI