Evgheni Oneghin

Evgheni Oneghin poate ficonsiderata capodopera lirica a lui P. I. CEAIKOVSKI (1840-1893), creator de lucrari emblematice in majoritatea genurilor muzicale (Simfonia Patetica, Concertul nr.1 pentru pian, Concertul pentru vioara, baletul Lacul lebedelor s.a.).

Reprezentativa pentru repertoriul romantic, ea ocupa totodata un loc de cinste in patrimoniul universal din toate timpurile. Este indubitabil opera ruseasca de cel mai inalt si peren rasunet mondial, datorita idealei integrari a "specificului national" in expresia de tip european. Constituie una dintre cele mai fericite simbioze muzica-poezie, pornind de la romanul in versuri – Evgheni Oneghin de Puskin – perpetuandu-i si sporindu-i faima, asa cum vor face ulterior alte doua opere ceaikovskiene de inspiratie puskiniana, Mazeppa si Dama de pica. Este pregnanta melodic si coloristic, plina de finete in reliefarea personajelor, de un dramatism intens dar exprimat sobru, fara efecte scenice sau vocale spectaculoase. Premiera absoluta a avut loc la Moscova in 1879. Actiunea se petrece in Rusia anilor 1820.

Actul I. In gradina casei lor de la tara, fetele familiei Larin – visatoarea Tatiana si vesela Olga – isi petrec timpul alaturi de mama lor si de doica Filipievna. Apare un grup de sateni intorsi de la seceris (cor, dans, aria Olgai), apoi vine in vizita poetul Lenski – logodnicul Olgai – insotit de un prieten necunoscut familiei, un aristocrat petersburghez, Oneghin. Tatiana se indragosteste de el fulgerator si isi petrece noaptea scriindu-i, descatusandu-si imaginatia din plin hranita cu lecturi romantioase (scena scrisorii) dar, la intalnirea pe care i-o solicita, acesta ii va spulbera iluziile respingand-o cu blazata condescendenta (aria lui Oneghin).

Actul II. La balul oferit in casa Larin de ziua Tatianei, (vals, cupletele lui monsieur Triquet, mazurca) Oneghin e agasat de atmosfera provinciala, de barfele ce-l inconjoara. Vrand sa-si tachineze putin prietenul pentru ca-l adusese aici, el fl irteaza cu Olga, dar Lenski se simte profund ofensat si il provoaca la duel.

In zori, sosind primul la locul confruntarii, tanarul poet da glas presimtirilor sumbre si durerii de-a o pierde definitiv pe Olga (aria lui Lenski). Apare si Oneghin, cei doi prieteni deveniti dusmani au un moment de introspectie (duet) dar trec peste ezitare si regret, ridica armele iar Lenski cade rapus.

Actul III. La Sankt Petersburg, in ambianta unui bal din inalta societate, (poloneza, ecoseza) Oneghin reflecteaza la viata lui searbada, roasa de remuscari. Tocmai intors dupa ani de peregrinari peste hotare, el o revede aici pe Tatiana; frumoasa, distinsa, princiara, devenita intre timp sotia varstnicului cneaz Gremin care o adora (aria lui Gremin). Este randul lui Oneghin sa se indragosteasca de ea (arioso-ul lui Oneghin) si sa-i ceara in scris o intrevedere. Aceasta va avea loc la resedinta Greminilor (scena finala). Tatiana va recunoaste cu franchete ca inca il mai iubeste dar va ramane neclintita in hotararea de a-si respecta juramantul conjugal. "Respins! Gonit! O, ce amar destin!" – va exclama Evgheni Oneghin, singur in scena la caderea cortinei.

Format de scoala romaneasca de canto, MARIUS BRENCIU, stabilit acum la Bruxelles, este primul cantaret din lume care castiga atat premiul pentru lied cat si cel pentru opera la BBC Cardiff Singer of the World Competition, editia 2001. Aparitiile pe principalele scene europene precum si la Tokyo, Tel Aviv sau New York, alaturi de cei mai mari solis