Festivalul "George Enescu" concertul de deschidere

In seara aceasta va rasuna, ca la fiecare noua editie, impetuosul semnal eroic aruncat de alamuri inspre inalturi, devenit emblema a Festivalului International GEORGE ENESCU, si din acest nucleu se va dezlantui formidabilul potential energetic al primei Simfonii.

Ea isi trage seva din arhitectura puternica, din tensiunea dramaturgiei muzicale si nu in ultimul rand din frumusetea temelor si a inventiei melodice in general.

Partea I este o revarsare torentiala de motive ce se intretaie intr-o goana febrila spre culminatia fi nala, surprinzand prin mobilitatea scriiturii, elanul neintrerupt, ritmurile galopante, totul in interiorul unei structuri solide ca o stanca.

Partea a II-a este una dintre cele mai expresive si emotionante pagini ale simfonismului romanesc si universal: "... un imbatator ‚Nachtlied’ este aceasta pagina sublima, de o distinctie sufl eteasca asa cum numai marile nocturne eminesciene o atinsesera inainte' spune Pacal Bentoiu, profund comentator ale operei enesciene.

Finalul, o piesa de stralucire orchestrala maxima, readuce clocotul vital al primei miscari intregind imaginea unui "urias strigat de bucurie'.

Ceea ce asigura artei lui SOSTAKOVICI un contact larg cu ascultatorii este intensitatea trairii transpuse intrun discurs in care tragismul partilor lente si forta eruptiva a miscarilor navalnice sunt dominante.
Compozitor de tip emotional, el traduce intensitatea trairilor sale in pagini al caror ton predominant ramane forta ciocnirilor dramatice. Simfonia a X-a este un exemplu evident; chiar debutul inspirat vizibil din tema sumbra a Simfoniei "Faust' de Liszt – ce constituie si un fel de motiv generator din care izvorasc multe idei – ne introduce in ideea faustiana a singuratatii artistului ce cauta esenta vietii (valsul lent al clarinetului, ecourile unor cantece taraganate rusesti) potentata pana la accente dramatice spectaculare.

Partea a II-a este un scherzo pe un singur motiv (derivat din tema "faustiana') de o formidabila virtuozitate orchestrala, in care trepidatia ritmica de la coarde constituie un suport tensionat pentru "coralul' solemn al sufl atorilor.

Dupa acest episod, .Allegro-ul isi reia cursa neistovita, oprindu-se neasteptat pe o culminatie, fara o incheiere propriu zisa.

Partea a III-a aduce un contrast total prin coloritul ei aproape romantic, prin atmosfera contemplativa intrerupta pasager de intoarcerea la agitatia anterioara urmata de revenirea la linistea senina a inceputului.

Finalul, este alcatuit din momente succesive: un andante ce reinvie framantarile trecute, dansuri zglobii, un mars de copii, imagini intunecate ca un remember sumbru, ce duc spre iluminare, toate topindu-se intr-un iures voios. Ca de obicei (si poate chiar mai mult decat de obicei)

Sostakovici incifreaza in scriitura muzicala a Simfoniei portrete, aluzii biografi ce. Astfel, este reluat un citat dintr-o melodie dupa Puskin;

"Nocturna' mahleriana a partii a III-a impleteste initialele compozitorului (DSCH) si ale femeii iubite, iar in partea a II-a, scherzo-ul violent, brutal, sugereaza (dupa spusele compozitorului) portretul lui Stalin (de altfel, lucrarea a fost cantata in prima auditie in 1953 la scurt timp dupa moartea lui Stalin), iar in Final revine iscalitura compozitorului, cu care se incheie si lucrarea. Dar dincolo de anecdotica, se poate spune ca Simfonia X-a este o capodopera departe de orice model stiut; totul fi ind inventat de un spirit cu adevarat creator.

Joi 1 sept
Ora 19.30 Sala Mare a Palatului
Seria "Mari orchestre ale lumii'
RESIDENTIE ORKEST / Filarmonica din Haga
● Dirijor : CHRISTIAN BADEA
Program :
● G. Enescu – Simfonia I in Mi bemol Major op. 13
Assez vif et bien rythmé (Destul de vioi si bine ritmat)
Lent
Vif et vigoureux (Vioi si viguros)

D. Sostakovici – Simfonia a X-a in mi minor op. 93
1. Moderato
2. Allegro
3. Allegretto
4. Andante – Allegro