Folk şi poezie în centrul Bucureştiului

Am mai vorbit despre faptul că muzica folk, cea nedrept de puţin mediatiatizată, rezistă frumos şi îşi vede de treaba ei, în festivalurile de gen şi în spectacolele găzduite cel mai des, în cluburi. Am avut recent o surpriză minunată, aceea de a vedea că în Bucureşti, spectacole de folk şi poezie se petrec într-un teatru mic şi elegant, în centrul oraşului. La teatrul ,,Mignon”, acolo unde, cantautorul Marius Matache a propus şi realizat un proiect care aduce în faţa spectatorilor, de două ori pe lună, folkul şi, implicit, poezia. ,,Seri acustice la Mignon” este genericul acestor întâmplări splendide şi necesare. Marius Matache spune că şi-a dorit ,,să scoată folkul din fum”, adică din cluburile în care zgomotul de fond, de pahare ciocnite şi şuşoteli era inerent.
Prima ediţia a acestui proiect a avut doi protagonişti. Poetul Sorin Poclitaru, care şi-a lansat cel mai recent volum de versuri, intitulat chiar aşa, ,,O carte nouă” şi cantautorul Marius Matache. Aceasta este formula de armonizare splendidă între voci, suflete, mesaje şi modalităţi de a pune în valoare poezia. Un cântec, un poem, un dialog spontan între interpreţi. Aproape două ore de spectacol, la care publicul a ascultat atent, a rezonat cu emoţiile de pe scenă şi a aplaudat cu admiraţie şi preţuire. A fost un spectacol sub semnul prieteniei. Marius Matache şi-a alcătuit repertoriul serii şi din cântece mai vechi sau mai noi, pe versurile poetului Sorin Poclitaru. Despre Sorin, autor din Gura Humorului care când vorbeşte şi face tot ce îi stă în puteri pentru muzica folk, aş spune că nu se dezminte. Rămâne acelaşi personaj asemănător taurului Ferdinand care însă, aude cum cade roua în Bucovina. ,,Cei obişnuiţi până acum cu râsul sănătos, cu satira virulentă sau cu versul şăgalnic, calităţi mai vădite până acum ale poetului, pot să-l redescopere altcumva, într-o notă mai gravă, dar la fel de spumoasă.” scrie Alex Turcu, pe ultima copertă a volumului lui Sorin Poclitaru. Am mai văzut ceva frumos şi dătător de speranţă, în seara aceea de toamnă şi luni, la teatrul din Bucureşti. Spectatori cumpărând cartea, solicitând cu smerenie, un autograf, autorului. Aşa că ,,Oameni buni au fost, oameni buni mai sânt”, ca să îl cităm pe Vali Sterian, din repertoriul căruia Marius ne-a cântat în spectacol. Aceşti oameni, publicul spectator, meritau un dar frumos care, iată, le-a fost oferit.

În sala teatrului se puteau auzi liniştea dintre acorduri şi cuvinte. Am văzut că se poate ca cei interesaţi de acest gen să stea la rând şi să cumpere bilet, ca la orice spectacol. Prin urmare, repet, nu există o criză a receptării folkului ci doar o lipsă a mediatizării sale. A fost făcut un pas important. De fiecare dintre noi depinde să îl ajutăm să continue. O vorbă veche spune că ,,nu există drum, cărare se face mergând.” Ne alăturăm celor care îi felicită pe protagoniştii primei “seri acustice” şi îi doresc lui Marius Matache, drum bun şi lumină în acest proiect frumos şi generos!