x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru A fost sărbătoare la Mic, în Sărindar. Povestea unui teatru din centrul Bucureştiului - la jubileu. Prilej de întâlnire, de amintire, de bucurie!

A fost sărbătoare la Mic, în Sărindar. Povestea unui teatru din centrul Bucureştiului - la jubileu. Prilej de întâlnire, de amintire, de bucurie!

de Maria Sârbu    |    21 Dec 2014   •   18:50
A fost sărbătoare la Mic, în Sărindar. Povestea unui teatru din centrul Bucureştiului - la jubileu. Prilej de întâlnire, de amintire, de bucurie!

Clădirea Teatrului Mic din strada Constantin Mille (pe vremuri Sărindar; i se mai spunea şi strada ziarelor) era scăldată, sămbătă seara, în lumini. Pe marginile acestei străduţe – maşini de acum 40 sau 50 de ani. Stăteau mărturie timpului în care teatrul era ca o vedetă. La intrarea în clădire - covor roşu. Mai mulţi pitici distribuiau Jurnal de Sărindar, adică numărul aniversar al publicaţiei din patru pagini a Teatrului Mic. În holul amenajat excepţional îşi întâmpina musafirii stăpânul acestei instituţii – Mihai Dinvale. Lume multă a venit – actori, regizori, scenografi, cronicari, mulţi alţi invitaţi. Motivul sărbătoririi? S-au împlinit 50 de ani de când această instituţie a primit numele de Teatrul Mic. Aici însă există teatru de o sută de ani. Aşa cum spunea în deschiderea serii Mihai Dinvale, clădirea a fost construită cu un secol în urmă, atunci când Maria Filloti a înfiinţat în acest spaţiu prima trupă de teatru. După al doilea război mondial, în 1950, scena a fost botezată Studioul Actorului de Film “Constantin Nottara”, director fiind actriţa şi regizoarea Marietta Sadova, iar cinci ani mai târziu Teatrul “C. Nottara”, apoi, în 1960, Teatrul pentru Tineret şi Copii. Dar din 1964 istoria se scrie altfel în Teatrul din Sărindar. În 50 de ani s-au creat 250 de spectacole. Mari artişti au lucrat aici: mulţi fiind plecaţi din astă lume, mulţi fiind pe alte meleaguri, mulţi fiind prezenţi în seara cu pricina.

“M-am tot gândit cum să sărbătoresc ziua asta: să strig catalogul sau să rog pe fiecare să spună o amintire”, spunea de pe scenă Dinvale. Dar a ales să vorbească despre teatru, despre oamenii lui imaginile rămase în arhiva TVR. Aşa că toată lumea a urmărit un film, în care a putut să-i vadă pe foştii directori, pe regizorii şi actorii mari care au lucrat aici, să vadă trupa de astăzi.

A fost totuşi un speech, ţinut de actorul Dan Condurache. L-a citit frumos, făcându-i pe toţi atenţi la ceea ce spunea. Iar el spunea că teatrul trebuie să rămână deschis la “la adevăr şi performanţă”.

“Am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, într-un moment în care trebuie urat cu graţie «La mulţi ani!». Teatrul Mic să rămână deschis la adevăr şi performanţă, chiar dacă sunt şi momente dificile; să păstreze contactul cu generaţiile care vin (…)”, spunea Dan Condurache. Apoi a cântat Nicu Alifantis cu un grup bun de muzicieni.

În foaier s-au ciocnit pahare, s-a glumit, lumea s-a bucurat. La mulţi ani, Teatrul Mic!

×