Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primul eveniment online al anului 2021 organizat de Bursa de Spectacole de la Sibiu în data de 21 ianuarie a adus împreună 60 de specialiști din domeniul managementului și artelor spectacolului, din peste 15 țări. Printre cei mai importanți participanți s-au numărat Gilles Doré - Director Dezvoltare Internațională CINARS din Canada; Jean-Baptiste Pasquier - Director de Producție și Dezvoltare Internațională al Teatrului Național din Bretania; Thorsten Andreassen - Director al Stockholm Street Festival și Elle Yan - Coordonator internațional al Asociației de Artele Spectacolului din China.
Cu această ocazie, invitații au inițiat o dezbatere amplă pe marginea statutului artelor performative în contextul pandemic COVID-19, menționând o serie de provocări cu care orice instituție de gen s-a confruntat. Temele principale abordate au fost: artele spectacolului și modurile în care au fost afectate în funcție de specific; limitările cu care se confruntă procesul de producție și organizarea de turnee, precum și soluții pentru viitor; soluțiile digitale și online pentru artele spectacolului, în prezent și viitor.
Pe lângă presiunile și limitările impuse de măsurile de precauție care au influențat decisiv activitatea și rutina artiștilor de pretutindeni, participanții au încercat să găsească în dimensiunea outdoor o alternativă necesară pentru a asigura continuitatea trupelor și instituțiilor de teatru și artele spectacolului. În același timp, recursul la mediul online s-a dovedit pentru mulți atât o necesitate, cât și un compromis, în condițiile în care teatrul live nu va putea fi înlocuit niciodată de teatrul „digital”. Prin urmare, digitalizarea spectacolelor ori adoptarea unor versiuni hibride (de tipul teatru-film) a fost percepută, în general, nu ca un scop în sine, ci o soluție temporară, în așteptarea momentului care să permită artelor spectacolului reafirmarea sa deplină live.
Artele spectacolului și mutațiile sale
Aceste forme și formule de „transgresare” dinspre teatru înspre cinema au adus cu sine alte provocări și, implicit, au facilitat dezvoltarea de noi abilități. Artistul contemporan trebuie să se reinventeze – total, de cele mai multe ori. Cu alte cuvinte, lumea scenei nu poate supraviețui într-un context pandemic în absența unor acțiuni care să scoată performerul din zona de confort, fără ca aceste mutații să afecteze relațiile de empatie create între spectator și actul artistic. Suspiciunea multor participanți cu privire la acest „paliativ digital” a vizat, în special, acest ultim aspect, cel al prezervării emoției pe care doar contactul direct cu scena îl poate produce. Cu toate acestea, marele scop al artelor spectacolului în contextul prezentului pe care îl trăim nu este neapărat acela de a privi mereu cu nostalgie sau cu disperare înspre normalitatea care a precedat pandemia actuală, ci de a depune toate eforturile pentru ca teatrul și toate celelalte forme de artă scenică să fie în continuare parte din realitatea cotidiană – fie ea virtuală sau nu – a oamenilor.
