Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numele de Don Juan a fost răspândit, de-a lungul secolelor, mai întâi în texte dramatice, în operă, apoi în filme: de la personaj fictiv (prototip al seducătorului) la nume de personalităţi fie din literatură, fie din politică, la nume de localităţi etc. Totuşi, Don Juan se contopeşte cu numele Molière, autorul piesei “Dom Juan” scrise în 1665. Textul a fost montat la noi în diverse variante, cea mai recentă montare fiind semnată de Victor Ioan Frunză (ArCuB). Deci, publicul ştie ce înseamnă un Don Juan. Dar la sfârşitul săptămânii trecute Teatrul Naţional Bucureşti a găzduit spectacolul Teatrului Naţional “Ivan Vazov” din Sofia (Bulgaria), “Don Juan” de Molière, viziunea scenică aparţinând lui Alexandr Morfov. E acelaşi regizor care a creat cu aceeaşi minunată trupă “Emigranţii”, spectacol pe care l-am văzut tot pe scena Sălii Mari a TNB. E acelaşi regizor care a montat la TNB “Vizita bătrânei doamne” şi urmează să monteze aici şi în stagiunea viitoare ¬ o piesă de Shakespeare.
“Don Juan” al său te impresionează. Regizorul a construit spectacolul pornind de la ideea profundă a piesei, care ţine de spiritul liber. Astfel Don Juan nu este un romantic incurabil; acest aventurier atras de orice femeie frumoasă pe care o vede nu se lasă constrâns de obligaţii, de moravurile societăţii. El se vrea liber, implicit în dragoste. Pentru el, relaţia cu femeile este ceva suprem în existenţa sa. Ca să-i dea râvnita libertate lui Don Juan, Alexandr Morfov adaptează piesa lui Molière, adaugă bugăţi de texte de alţi autori, adaugă personaje, unul fiind Donna Ana din opera “Don Giovanni” a lui Mozart. Totul se încheagă perfect, cu o acurateţe artistică de invidiat. E o armonie a tuturor elementelor folosite la crearea acestui spectacol: textul, jocul actorilor, muzica, scenografia, coregrafia.
În rolul lui Don Juan e actorul Deian Donkov şi împreună cu Zahari Baharov (Sganarelle) înregistrează performanţa. Fac un cuplu scenic, Don Juan – Sganarelle, de secol XXI.
De remarcat doar câteva detalii din spectacol: trezirea lui Don Juan dimineaţa; patul e ca un sicriu, din care apare întâi o mână, un picior, apoi eroul în toată splendoarea lui de bărbat tânăr, puternic. Sluga, sau secundantul, e mereu alături. Sunt, mai degrabă, prieteni, deşi de multe ori Don Juan foloseşte viclenia pentru a-l supune pe Sganarelle. Dar atunci când sunt urmăriţi ei gonesc pe biciclete. Don Juan nu e pe cal şi Sganarelle nu e pe măgar.
Lenevia, iubirea, veselia dau ritm comediei de la bun început. Spre final însă îşi face loc viaţa dură. Nimic nu mai e atât de simplu şi uşor pentru Don Juan. Nimic! E disperare, e singurătate! Dorinţa de parvenire îl distruge, chiar dacă e un om cinstit, corect şi vrea să fie, pur şi simplu, liber. Dar la ce bun regretele mărturisite?
Au contribuit la succesul acestui spectacol şi alţi actori, printre care Teodora Duhovnikova, Valentin Ganev, Ana Papadopulu, Valeri Iordanov, Iulian Vergov, Rusi Ceanev, Reni Vrangova, Filip Avramov, Plamen Peev. Din echipă au făcut parte şi Alexandr Orlov (decor), Marina Raicinova (costume), Mila Iskrenova (coregrafie), Ivalo Vodenov (scrimă).
