Ochii Ioanei, ochii mamei

A rămas fără mamă la vărsta de 14 ani. A visat-o spunăndu-i că-i este frig, că-i este sete sau că va veni s-o ia de la şcoală.

A rămas fără mamă la vărsta de 14 ani. A visat-o spunăndu-i că-i este frig, că-i este sete sau că va veni s-o ia de la şcoală.

Ioana Tufaru s-a născut prematur, la 7 luni, cu complicaţii. La două săptămăni de la naştere a făcut o dublă bronhopneumonie. A stat 24 de zile sub un clopot cu oxigen. A fost intre viaţă şi moarte. "Medicii nu-mi găseau leacul. Mi-au dat nişte vitamine străine, care in timp mi-au atacat glanda tiroidă." După ce şi-a căştigat dreptul de a trăi, Ioana a fost nevoită să se lupte să-şi construiască personalitatea in umbra Andei Călugăreanu. Toată lumea o privea ca pe fata Andei. Şi acum o mai face. "Nu pot să spun că mă doare. Imi place că sunt fata Andei, dar tare aş vrea ca oamenii să-mi spună: «Uite-o pe Ioana», nu «Uite-o pe fata Andei»! Poate că odată mă vor primi aşa cum sunt eu, nu doar ca pe un copil al unei mari artiste."

PE SCENĂ. Anul acesta, Ioana implineşte 30 de ani. "Nu-mi vine să cred că m-am făcut capră mare. Mai ieri luam bătaie pentru că un coleg avea un stilou care imi plăcea şi pe care i l-am luat. M-am dus cu el acasă, iar mama mi-a tras o bătaie zdravănă, după care m-a pus să scriu de zece ori cele zece porunci. Apoi am inceput să-i fur banii mamei din geantă, ca să-mi iau ingheţată. Exact ce nu aveam voie, pentru că sufeream din cauza amigdalelor."

Ce-a moştenit de la mama? "Ochii, dragostea pentru teatru, muzică şi pentru echipa Rapid", spune ea. După moartea tatălui, Dan Tufaru, i s-au deschis nişte uşi. Astfel, din culise a ajuns pe scenă. "Am prins un loc de figuraţie la Teatrul Naţional, unde mă simt excelent. Se face al patrulea an de cănd sunt in echipă. Trebuie să-i mulţumesc domnului Bodochi, dacă nu era el…" Ce-şi doreşte Ioana de acum incolo? "Sănătate, putere să mă lupt cu viaţa şi cu lumea asta rea şi perversă, să fac parte in continuare din echipa Naţionalului. Pe mama o durea faptul că sunt afonă şi n-am voce. Işi blestema zilele şi nu inţelegea cum din doi părinţi cu ureche muzicală am ieşit eu, total pe dinafară."

RUGA. Cu căteva zile inainte de a muri, Anda a chemat-o pe Ioana să-şi ia rămas bun de la ea. "Am discutat despre viitor, despre ce se va intămpla cu mine. Nu i-am respectat nici o dorinţă. Am făcut mari greşeli după ce a plecat. Mi-a zis să rămăn la Alexandru, să nu mă duc la tatăl meu, pe care-l divinizam, să termin liceul, să-mi fac un rost in viaţă, dar să nu-i urmez meseria." De căte ori a avut nevoie de Anda! Şi acum simte nevoia să inchidă ochii, să se lase pe umărul ei şi să-i lase mamei tot ce-i greu. Cea mai mare bucurie pe care i-a făcut-o Andei? "Faptul că am venit pe lume. Aşa imi spunea ea mereu. Căt a fost gravidă se ruga la Dumnezeu să-i dea o fată." Şi a avut. Dar… Există un dar…