Ultima intălnire

Vizita pe care trebuia să i-o facă Horia Moculescu Andei n-a mai avut loc. Era cu o zi prea tărziu...

Compozitorul işi deapănă uşor amintirile, ca intr-o melodie unică, izvorătă direct din suflet. "N-am crezut că voi fi invitat să vorbesc despre atăt de mulţi colegi care nu mai sunt. Poate că relaţia mea cu Anda era mai specială, mi-a fost foarte uşor să mă imprietenesc cu ea. Amăndoi aveam firi comunicative şi am inceput să inventăm jocuri, ne distram minunat. Intr-o vreme, eu căntam la «Ambasador», iar ea venea seara acolo. Nu era cunoscută incă in calitatea ei de căntăreaţă, ci in aceea de viitoare actriţă."

FAZAN! "După ce a inceput să cănte, prietenia cu ea s-a consolidat in căteva turnee pe care le-am intreprins impreună", continuă compozitorul. "In pauze jucam «fazan». Anda era o fată inteligentă, cu un lexic bogat, preocupată de lectură şi cu un umor absolut debordant."

PUNCT CULMINANT. Personalitatea artistei făcea ca intălnirile cu ea să fie fascinante. "Noi ne intămpinam unul pe altul cu o mare bucurie de fiecare dată cănd ne vedeam, chiar dacă asta se intămpla de trei ori pe zi", spune Horia Moculescu. "Poate că apogeul relaţiei mele cu Anda a fost turneul pe care l-am făcut in 1991 in Canada şi Statele Unite. Un turneu foarte lung, obositor, dar triumfal. In primăvara lui 1992 Anda era foarte bolnavă. Nu voia să primească pe nimeni. Cu o zi inainte de a muri, mi-a admis totuşi o intălnire pentru a doua zi seara. Dar a doua zi seara Anda nu mai era..."

O CUNOAŞTE DIN STUDENŢIE

Era student, avea 22 de ani cănd a intălnit-o prima dată pe Anda Călugăreanu. "Am căntat in grupul «Cantabile». Eram cel mai renumit grup vocal din Romănia, asiguram acompaniamentul vocal la mari festivaluri cum erau «Cerbul de aur» şi bineinţeles «Mamaia». Cu prilejul inregistrărilor şi cu prilejul acestor festivaluri am cunoscut-o pe Anda", işi aminteşte Titus Andrei, acum coordonatorul secţiei de muzică uşoară din cadrul Societăţii Romăne de Radiodifiuziune. (Silvana Chiujdea)

COLABORARE STRĂNSĂ INTRE SEXTETUL "CANTABILE" ŞI ANDAÂ

Titus Andrei şi-a amintit cu mare plăcere şi despre perioada cănd in studioul 6 al Radiodifuziunii inregistrau piesele cele mai căntate din repertoriul Andei Călugăreanu: "Am colaborat foarte mult cu Ion Cristinoiu, in calitate de compozitor şi cu Mihai Dumbravă, ca textier.

Am fost şi eu in studio atunci cănd s-au inregistrat: «N-am noroc», «Nu te mai găndi», «Dacă am trăi de două ori», «Bineinţeles», «Cheamă-mă» ale lui Cristinoiu. Sau la piesele marelui melodist Radu Şerban: «Ce tănăr eşti»,«Cu viaţa nu glumeşti», «Nu mai imita». N-am ratat nici Vasile V. Vasilache cu «Nu-s vorbe-n zbor», nici pe Edmond Deda cu «Suflet de copil». Au fost şi căteva piese preluate din repertoriul internaţional de Gilbert Bécaud sau formaţia Sweet. Mi-aduc amite de toate piesele astea pentru că le-am căntat alături de Anda, noi asigurănd backing-ul. Piesa lui Marius Ţeicu «O portocală», la fel am inregistrat-o impreună. Ieşeau inregistrări formidabile deşi erau doar căteva canale". (Silvana Chiujdea)

ARTISTA CU SUFLET DELICAT

"La Festivalul de la Mamaia toată lumea rădea. Numai Anda era mai retrasă, nu prea participa la poante. Probabil pentru că era o artistă cu suflet delicat sau avea necazuri numai de ea ştiute. Publicul o primea cu mare, mare căldură", aminteşte Titus.

Era la Festivalul de la Mamaia, cănd a aflat despre moartea artistei: "Eram chiar in timpul spectacolului şi toată asistenţa, in picioare, a păstrat un moment de reculegere". (Silvana Chiujdea)