Copacul

Pentru muzica uşoară romănească, Andreescu este Copacul.

Pentru muzica uşoară romănească, Andreescu este Copacul.

Piesa "Copacul" a lui Jolt Kerestely este foarte dificilă, pentru că are o intindere foarte mare. In special, tinerii care aspiră la statutul de vedetă, chiar şi in zilele noastre, o căntă in diverse concursuri. Ii ajută să-şi demonstreze calităţile vocale. Şi totuşi... "După Andreescu, mai nimeni nu a căntat-o cum trebuia. Nimeni nu s-a putut apropia de performanţa lui, ca voce, ca timbru, ca stare", spune compozitorul Jolt Kerestely.

Â

PREMIUL AL III-LEA. Povestea "Copacului" este una cu tempo allegro. "Am vorbit cu Ovidiu Dumitru, cel care scria textul, şi i-am mai cerut nişte schimbări, deşi a doua zi se terminau inscrierile la Mamaia, iar piesa noastră nu era gata. Eram disperat... simţeam că e o melodie bună şi mi-era teamă că n-o să mai avem timp să o inscriem in concurs. Săracul Ovidiu a stat treaz toată noaptea şi spre dimineaţă imi zice «Gata, Joly, am terminat. O să-ţi placă. E superbă!». Intr-adevăr, a avut un mare impact la festival. Ar fi trebuit să ia premiul I, dar nu a luat decăt premiul al III-lea la Creaţie. Erau alte vremuri şi alte jocuri. Eu nu aveam voie să iau premii... eram ungur! ", povesteşte, cu amărăciune incă, Kerestely.

Â

"BOABE". Jolt Kerestely i-a compus lui Aurică vreo zece piese, dar a imprimat cu el sute de căntece, atăt in Televiziune, căt şi in studioul de inregistrări. Lipsa studiilor muzicale era compensată de urechea muzicală a lui Andreescu. "Avea multe comenzi, compozitorii il solicitau foarte mult tocmai datorită vocii sale inconfundabile. Aşa că nu prea avea timp să se pregătească şi să studieze căntecele inainte de imprimare. Cel puţin la Televiziune, invăţa piesele pe loc, după cum erau căntate la pian. "Odată, fiind venit la mine să repetăm, i-am zis, in glumă, «Aurică, iţi las notele acolo?.» «Lasă-le, că mă uit după boabe după cum urcă sau coboară!»". Doar in ultima parte a vieţii munca nu a mai mers aşa de uşor: "Am fost nevoit să inregistrez cu negativ peste care am suprapus vocea. In cască auzea instrumentele şi aşa ştia ce trebuie să cănte".

Dincolo de colaborarea de excepţie, intre Kerestely şi Andreescu a fost prietenie. O prietenie bazată, fireşte, pe veselie şi bunăvoie. "Venea la noi in casă şi-l mai intrebam dacă vrea un ceai - noi fiind mari amatori de ceaiuri. Imi răspundea răzănd «Da’ ce, is bolnav?»". Cuvintele sunt puţine pentru compozitor. Cu voce joasă, spune că "era un băiat vesel şi simpatic. Se desfăşura la fel de bine şi in platoul de televiziune, şi pe scena de spectacol, şi in bar. Trăia ce cănta. Iar vocea lui iubea microfonul".

Â

CE-AR FI FOST DACĂ...?

Şi dacă Doamna in negru nu l-ar fi răpit dintre noi aşa devreme? Ar fi avut loc Aurelian printre atătea "vedete" cu vărsta medie de 25 de ani? "Nu cred că s-ar fi adaptat muzicii de azi. Chiar dacă era capabil să cănte diverse stiluri, vocea nu-i permitea să facă genurile de muzică la căutare astăzi. O voce ca a lui ar fi rămas pe linia pe care s-a consacrat. Nu ar fi murit de foame, sunt piese mari care au căutare şi astăzi, dar n-ar mai fi avut strălucirea de atunci", spune Jolt Kerestely.

Â

CU FLOARE LA BUTONIERĂ

Instrumentiştii şi-l amintesc pe Andreescu - cel de pe scenă - aranjat la patru ace, cu floare la butonieră. Uneori purta un inel, iar costumul, cravata şi pantofii erau şic. Ca solist, trebuia să fie elegant, pe acea vreme costumul fiind obligatoriu, din respect pentru public, dar şi pentru propria persoană. Iubea florile şi nu era spectacol in care să nu urce pe scenă copii care-i dăruiau buchete şi-i cereau autografe.

Â