Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A luat, alături de Aurelian, Cupa Europei la festivalul de la Knokke.
S-au cunoscut pe cănd erau foarte tineri. "Căntecul a fost cel care ne-a unit, punănd temelia unei prietenii trainice. M-a impresionat de prima dată cănd l-am văzut datorită caracterului său, care insoţea, in mod armonios, un chip drăguţ, şarmant. A fost unul dintre puţinii care şi-au respectat cu adevărat cariera. Şi-a onorat colegii cu sufletul său extraordinar, cu iubirea care sălăşluia in el. Pentru concursul din Belgia, de la Knokke, s-a alcătuit o echipă de artişti. Eu venisem tocmai din Canada, eram insărcinată in cinci luni. Am participat la intervenţia lui Aurel, care a sunat-o pe mama mea şi i-a spus clar că, dacă nu vin eu, nu mai merge nici el la acest concurs, pentru că ştie că fără mine nu va căştiga. Aşa că ne-am dus, am avut foarte mare succes şi chiar am intrat in istoria festivalului. Pănă atunci nu se mai obţinuse zece pe linie. Aurelian a fost foarte măndru de ispravă, afirmănd chiar că datorită mie am luat Cupa", spune Aura Urziceanu.
Â
TINERI ŞI FRUMOŞI. Cei doi au participat apoi la numeroase concerte, mai ales in ţară.
"La un moment dat am avut un recital in care am ales să cănt piesa «Feelings», in duet cu Aurelian. După un timp, in aceeaşi formulă, am imprimat hitul «Septembrie». Eram tineri, superbi, frumoşi, ce succes am avut atunci! Ne-am mai intălnit apoi la ziua mea, pe care am petrecut-o la barul «Melody». Aurel era acolo impreună cu soţia, mi-a căntat «La mulţi ani!» atăt de emoţionant, că nici pănă in ziua de azi n-am uitat inflexiunile vocii sale. Am urcat apoi amăndoi pe scenă, parcă eram una şi aceeaşi persoană. Il simţeam ca pe un frate. Avea o natură comică, ştia să se simtă bine oriunde se afla.
Deseori, cănd aveam filmări, venea cu căte o sticlă cu vin pe holurile televiziunii, spunea bancuri in pauze, era o plăcere să-l ai alături. Nici nu ne dădeam seama cum trec orele", spune cu nostalgie Aura.
Â
PE PATUL DE SPITAL. "Cu o lună sau două inainte de a pleca dintre noi, l-am vizitat la Spitalul Carol Davila. Am stat cu el vreo două ore. Era pămăntiu la faţă, arăta chiar foarte rău. Cu toate astea, era fericit că işi făcuse un rost in viaţă, vorbea mult de Mirel, băieţelul său adoptat. Se simţea implinit şi personal, şi profesional. A făcut in continuare glume, era vesel, parcă nu trecea printr-o situaţie aşa de gravă. I-am simţit, i-am intuit nevoia de a-şi depăna amintiri. Nu s-a aşteptat nimeni să ne părăsească atăt de repede", povesteşte căntăreaţa.
Â
SUPRAPUNERE. Piesa "De ieri pănă azi" a beneficiat de o fuziune interpretativă a celor doi artişti. "Aurel o imprimase deja la radio, iar eu in America. Am suprapus bucăţile şi apoi le-am imprimat impreună. A fost iarăşi un moment de mare satisfacţie profesională. De altfel, dacă nu eşti implinit ca artist, nici nu mai poţi continua. Aurel a strălucit mereu pentru public", e de părere Aura Ur-ziceanu.
Â
"Căntecul a fost cel care ne-a unit, punănd temelia unei prietenii trainice. M-a impresionat de prima dată datorită caracterului său excepţional. A fost unul dintre puţinii care şi-au respectat cu adevărat cariera"
Aura Urziceanu
