Glumeţ

Benone Sinulescu a ştiut mereu să fie optimist, energic, nonconformist. Pretenţios cu sine însuşi şi mai puţin cu cei din jur, a ştiut să aleagă ce este benefic pentru longevitatea sa.

Damian Luca, binecunoscutul naist, care acum trăieşte şi creează în Belgia, l-a cunoscut pe Benone Sinulescu şi a cântat în multe turnee cu el. “Benone Sinulescu este un interpret care şi-a văzut de treabă. Nu face parte din categoria acelora care cântă pe un mic şi o bere în faţa a 20 de persoane. Benone este într-adevăr o valoare. Îl cunosc de când eram tineri. Am fost colegi la Barbu Lăutaru, am fost colegi la Ciocârlia. Eu am copilărit lângă Ioana Radu, lângă Maria Tănase. Mă ţinea în braţe Maria Lătăreţu. Rodica Bujor venea în casă la unchiul meu, Fănică Luca. Aceştia erau valori adevărate, la fel ca şi Benone.”

Rezistenţă. “Am făcut multe turnee împreună, am colindat România în lung şi în lat. Făceam patru turnee pe an. El era din zona Buzăului, a făcut Şcoala specială de muzică, e foarte bine pregătit şi foarte multe din cântecele lui şi chiar ale Irinei sunt creaţii proprii.

Este foarte talentat. De asta are longevitate, a ştiut să se uite la timp. La perioade şi la generaţii, la ce place, cu ce poate să reziste. Ţin minte că am venit în România după Revoluţie, şi folclorul nu mai plăcea.

O parte din jurnalişti a îndrăznit să promoveze artiştii din acest gen muzical, şi a făcut foarte bine, salvând folclorul. Trebuie să recunosc că aveţi un mare merit în această privinţă. Benone face parte din ultimii mari interpreţi de muzică populară. Era un drăguţ, o persoană plăcută, ne ţinea numai în glume. A fost de curând la mine şi i-am adus aminte cum o lua pe mama lui cu el în turneu, o pupa toată ziua. Glumea mereu şi a rămas aşa. S-au întâmplat multe, dar sunt unele care nu pot fi povestite. Zâmbea tot timpul. Nu era un încruntat, un trist, nu se supăra. Era natural”, a încheiat Damian Luca.

La început

Liviu Tudor Samuilă, cunoscut om de media, ne-a vorbit despre înregistrările lui Benone Sinulescu. L-a cunoscut pe Benone când acesta apărea în televiziune. “Cu un glas feciorelnic în care vibrau nostalgic toate frumuseţile meleagurilor buzoiene de la Siriu”. Dl Samuilă descrie apariţia interpretului: “El venea sfios, dar promiţător, cu un timbru limpede ca izvoarele munţilor unde văzuse lumina zilei, cântecele vechi, cele de dragoste şi petrecere, dar şi baladele, personalizându-i atât de puternic zicerea, încât, faţă în faţă cu Radu mamii, a devenit Benone Sinulescu”.

Un glas venit din sufletul poporului

Domnul Samuilă descrie vocea interpretului, felul acestuia de a aduce bucuria în sufletele ascultătorilor. “Se înscria atunci, neostentativ, dar evident, în rândul celor cu glas de maramă, de borangic, de lacrimă şi dor, care au adăugat prin iubirea lor de cântec un licăr de aur la zestrea de glorie a cântecelor noastre populare. Modest, dar extrem de serios de fiecare dată când îl chemam în studio, Beni, cum îi spuneam de pe atunci, se dovedea fi un năvalnic... sfios, care ştia să-şi dăruiască harul venit de la Dumnezeu semenilor săi, cu forţa netrâmbiţată a celor aleşi. Şi s-a numărat din tinereţe printre aceştia, deschizând şi continuând seria tânără, apărută după aceea a glorioşilor Ion Luican, Alexandru Grozuţă, Emil Gavriş, Ştefan Lăzărescu. Suflet mare şi generos, nu pot uita cum, venit la casieria Radio să-şi ridice onorariul pentru câteva înregistrări, s-a nimerit să stea la coadă după o interpretă care nu figura atunci pe lista celor ce urmau să fie plătiţi, deşi fusese anunţată să vină să-şi ridice banii. Îndoliată de pierderea fiului său, femeia a început să plângă, moment în care Beni, fără ezitare, l-a rugat pe casier ca suma ce îi revenea lui să i-o dea colegei omise de pe listă!”.

Apariţiile la televiziune

Din punctul de vedere al omului de media, cariera lui Benone Sinulescu a fost consolidată în special de televiziune. Dl Samuilă afirmă: “Prezenţa pe micul ecran l-a plasat inconfundabil în inima telespectatorilor, deschizându-i trasee către ei, în zeci şi sute de turnee, la cele din ţară adăugându-se sub acelaşi semn al succeselor şi ieşirile de dincolo de hotare”. (Costin Anghel)