x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Cleopatra Stratan Mica prinţesă

Mica prinţesă

de Vitalie Calugareanu    |    02 Iun 2008   •   00:00

La 6 octombrie 2002, la Chişi­nău, familia Stratan a întîm­pinat cel mai fericit eveniment… naşte­rea Cleopatrei.

La 6 octombrie 2002, la Chişi­nău, familia Stratan a întîm­pinat cel mai fericit eveniment… naşte­rea Cleopatrei.

 
Au aşteptat trei ani a­cest mo­ment, iar Cleopatra a fost un co­pil foarte dorit. Pavel şi Ro­dica Stratan au conce­put-o practic din prima zi în care s-au întîlnit. Aşadar, măr­turisea interpretul, Cleo avea deja 3 ani cînd s-a născut. “Am spus asta în piesa «Număr pînă la 1» – la ce vîrstă am împlinit 3 ani. Răspunsul e că 3 ani i-a îm­plinit atunci cînd s-a născut. Practic trei ani noi am vorbit cu ea. Atunci cînd a venit pe lume tocmai mă lan­sam cu piesa «Eu beu». Eram la Chişinău, în plină creaţie”, spune Pavel Stratan.


CALITĂŢI.
Acum, Cleo e la grădiniţă în Chi­şi­nău. A frecventat doi ani şi o grădiniţă în Ro­mânia, însă acolo se simte cel mai bine. “Îi place foarte mult să deseneze şi îi plac dan­surile. Mă uimeşte în fiecare zi cu aptitudinile ei ac­to­riceşti. Îi place să se de­ghi­zeze, să joace rolul cuiva, să imite cu vocea pe cineva. Iar atunci cînd imită o face atît de sigur şi firesc, încît rămîn şocat. Să vedeţi cu cîtă grijă îşi hrăneşte ea păpuşa, cum vorbeşte cu ea... de parcă ar vorbi cu un om viu. Sau cînd vorbeşte cu un fir de iarbă... ai impresia că o să-i dea suflet. Acesta este darul co­piilor, iar noi, maturii, în­văţăm lu­cru­rile astea la actorie.”


COPIL SIMPLU.
“În ziua în care Cleopatra a trecut pragul grădiniţei, am rugat educatoarea să nu facă nici o diferenţă între ea şi ceilalţi copii. Şi din această cauză, de multe ori ezita să îmi spună că Cleopatra face ceva ieşit din comun. Este un copil simplu..., dar îmi place cînd aud de la educatoare că este foarte ascultătoare şi cu­minte. Pentru că întotdea­una i-am explicat, şi am să-i explic în continuare, că mo­destia şi omenia pentru mine au fost mai presus de orice. La grădiniţă face ceea ce fac toţi copiii. Ea nu-şi cîntă vreo piesă de-a ei, ca să se pună în valoare sau mai ştiu eu ce. Nu! A cîntat întotdeauna alături de co­piii de acolo, a dansat îm­preună cu ei şi a acceptat ro­lul pe care i l-a dat educatoarea. Chiar dacă ei îi place să fie prinţesă”, zîm­beşte artistul.


DOCILĂ.
Acasă, Cleo are un animăluţ, chinchilla, pe nume Ciuciu. O încru­ci­şare, spune ea, “între ve­ve­­ri­ţă, guzgan şi iepuraş”. El este cel mai bun prieten al ei în afară de păpuşi.

“După gră­di­niţă ieşim în mod tra­diţional în parcuri, la lo­cu­rile de joacă. Să nu credeţi că o bat la cap cu dis­­cuţii despre muzică, piese... Nu­mai atunci cînd ajungem la etapa de studiu al pieselor se creează altă atmosferă. Eu încep să mă joc cu ea, să-i ofer lucruri care îi plac foarte mult şi să o ispitesc ca să devină ne­răbdătoare să vadă ce ur­mea­ză. Nu a în­văţat nici o pie­să pentru că «aşa ­tre­buie». E co­pil, iar dacă im­pui unui copil să facă ceva cu de-a sila, se va bloca şi va bate din picioa­re. Asta, apropo, e pentru cei care spun că eu o exploatez. Copi­­lul are cel mai concret «NU!». Cînd el ţi-a spus «Nu!», înseamnă că e «Nu!». Mai ales cînd vine vorba de artă!”, susţine Pavel Stratan.


ÎN FAMILIE.
Cu mă­mica ei îi place să des­fă­şoare un fel de activi­tăţi, iar cu tatăl, alt fel de acti­vi­tăţi. Cu mama îi place să pregătească bucate, să aran­­jeze păpuşile, să le îm­bra­ce şi să le dezbrace, să de­se­­neze ori să se joace la calcu­lator. “Pe mine, dez­vă­luie ar­tis­tul, mă pune să-i ci­tesc po­veşti. Cred că ar as­culta po­veşti toată ziua. Şi îi place să joa­ce teatru cu mi­ne – eu să fiu într-un rol şi ea să aibă alt rol. Nu mi-o ima­gi­nez pe ma­ma să facă teatru cu ea. Este mai se­ri­oa­să decît mine (rîde). Dar mie îmi place, că de-aia sînt student la regie şi ­actorie. În ceea ce priveşte şcoala, cred că o va urma la Moldova. Dar de la 7 ani. E important să tră­iască din plin anii copi­lă­riei. Sînt mulţumit că îşi do­reşte foarte mult să meargă la şcoală. Ghiozdanul e deja pre­gă­tit şi nu o dată a încercat să-mi do­vedească că şi ea este pre­gătită… că ştie să în­mul­ţească, să împartă etc. Am ales să o dau la şcoală în Re­pu­blica Moldova pentru că aici e casa noastră. Dar dacă soarta ne va duce mîine în Ro­mâ­nia sau America – va ­frecven­ta şcoala acolo. Eu stau oriun­de, doar să fiu alături de famil­ie.”


FERICITĂ. Despre şo­tiile Cleopatrei, Pavel Stratan nu ne poate povesti prea mult. “Nu ştiu dacă asta e bine sau rău, dar ea nu a făcut nici o şo­tie. Nu a rămas nesuprave­ghea­tă, nu a fost lăsată la bu­nici, n-a fost lăsată nici măcar un minut într-o cameră de una singură. Noi ­întotdeauna am fost cu ea. S-ar putea ca atunci cînd va creşte mare Cleo­patra să mă certe, dar sper să-i pot explica ce în­seam­nă anii copilăriei. Cînd s-a născut i-am spus soţiei: «Cleo va avea o copilărie de un milion de ori mai fru­moasă şi mai fericită decît a mea». Părinţii mei şi-ar fi do­rit să mă vadă cu sapa în mî­nă în loc de chitară. Mi-am zis că nu o voi certa niciodată, orice ar face. Şi aşa şi este. Dar nici nu ne-a dat motive să o mustrăm. Spuneam mai sus că sper să nu mă certe. La un moment dat va exista riscul ca ea să-mi zică: «Tăticu, eu pu­team să cînt. De ce nu mi-ai per­mis? Şi ce dacă vorbeşte lu­mea? Trebuia să-mi dai voie în Japonia». Dar poate că o să înţeleagă că e mai dulce viaţa la grădiniţă decît prin avi­oa­ne. Şi poate n-o să mă cer­te… “, adaugă interpretul.


INIŢIATIVĂ.
Mulţi ne întrebăm, probabil, cum percepe Cleopatra filmarea unui videoclip! Cu maturitate? Sau poate ca o joacă? “Cum v-am mai spus, ex­plică Pavel Stra­tan, Cleopatra este un copil obiş­nuit. Ea poate să se alinte şi să se joace, dar cînd vine vor­ba să facă un lucru, îl face la modul cel mai serios. Îl face cu atîta responsabilitate, încît ai senzaţia că lucrezi cu un om matur. De multe ori eu obo­sesc în timpul filmărilor, iar ea mă încurajează şi vine cu iniţiativa să o luăm de la ca­păt. Are o atitudine extraor­dinară. Am găsit nişte comentarii pe internet precum că ar fi prea serioasă în scenele din clipuri. Dar acesta a şi fost ro­lul ei. Pentru că un copil poate să sară foarte uşor într-un picior şi să culeagă floricele, dar noi am evidenţiat un alt aspect. Şi-a dus rolul la bun sfîrşit, ca un adevărat artist.”


LA CÎNTAT.
“Vreau să vă mai destăinui un se­cret... Eu colecţionez toate ma­te­rialele despre ea şi cred că o să-i fac o surpriză foarte mare cînd va mai creşte niţel. Abia aştept această Ediţie de Co­lec­ţie, pe care o voi anexa la arhiva noastră. Şi încă un secret pentru bîrfitori: am imprimat video tot ce a făcut Cleopatra în perioada în care a învăţat piesele... pînă la lansare. Am filmat tot! Am instalat apara­tul video în cameră şi am filmat. Şi cred că o să fac un film pe această temă. Am folosit cîteva cadre la lansarea ei… Cum lucram eu cu ea acasă, cum făceam repetiţii, cum ea greşea un cuvînt şi-l spunea altfel. Sînt imagini foarte interesante. Dacă va fi nevoie, o să arăt cum s-au născut lu­crurile acestea, ca să înţeleagă toată lumea cîtă dragoste pune Cleopatra în ceea ce face. Am zeci de casete filmate cu tot ce s-a petrecut în casă... chiar şi cum venea ea di­mi­neaţa şi mă trezea spunîn­du-mi: «Hai la cîntat!»“, ne po­vesteşte Pavel Stratan.

 

“Îi place foarte mult să deseneze şi îi plac dansurile. Mă uimeşte în fiecare zi cu aptitudinile ei actoriceşti. Îi place să se deghizeze, să joace rolul cuiva, să imite cu vocea pe cineva. Iar atunci cînd imită o face atît de sigur şi firesc, încît rămîn şocat. Să vedeţi cu cîtă grijă îşi hrăneşte ea păpuşa, cum vorbeşte cu ea... de parcă ar vorbi cu un om viu. Sau cînd vorbeşte cu un fir de iarbă... ai impresia că o să-i dea suflet. Darul copiilor!”

 

“După grădiniţă ieşim în mod tradiţional în parcuri, la locurile de joacă. Să nu credeţi că o bat la cap cu discuţii despre muzică, piese... Numai atunci cînd ajungem la etapa de studiu al pieselor se creează altă ­atmosferă. Eu încep să mă joc cu ea, să-i ofer lucruri care îi plac foarte mult şi să o ispitesc ca să devină nerăbdătoare să vadă ce urmează. Nu a învăţat nici o piesă pentru că «aşa ­trebuie». E copil!”

 

“Eu colecţionez toate materialele despre ea şi cred că o să-i fac o ­surpriză foarte mare cînd va mai creşte niţel. Abia aştept această Ediţie de Colecţie, pe care o voi anexa la arhiva noastră. Şi încă un secret pentru ­bîrfi­tori: am imprimat video tot ce a făcut Cleopatra în perioada în care a învăţat pie­sele... pînă la lan­sare. Am filmat tot! Am instalat ­aparatul video în cameră şi am filmat. Şi cred că o să fac un film pe această temă”

 

“Cu mama îi place să pregătească bucate, să aranjeze păpuşile, să le îmbrace şi să le dezbrace, să deseneze ori să se joace la calculator. Pe mine, dezvăluie artistul, mă pune să-i citesc poveşti. Cred că ar asculta poveşti toată ziua. Şi îi place să joace teatru cu mine – eu să fiu într-un rol şi ea să aibă alt rol. Nu mi-o ­imaginez pe mama să facă teatru cu ea. Este mai serioasă decît mine (rîde). Dar mie îmi place”

×