Când vinul a primit coroană

Vinurile de Jidvei îşi trag seva din Podgoria Târnave, întinsă de-a lun­gul celor două râuri, pe Târ­na­va Mică, de la Zagăr la Cră­ciu­ne­lu de Jos, şi pe Târnava Mare, de la Sighişoara la Crăciunelu de Jos.

La câţiva kilometri de Alba Iulia, cetatea Marii Uniri din 1918, şi la 150 kilometri de vechea cetate dacică "Sarmizegetusa", leagănul vechii civilizaţii dacice, Podgoria Târnave reprezintă inima unui loc plin de istorie şi istorii, unele adevărate, altele imaginare, care dau farmec Transilvaniei. Cultura viţei-de-vie are atestări mi­le­nare, iar îngemănarea diferitelor naţii (români, maghiari, saşi) a făcut ca şi îngrijirea viei şi producerea vinului să fermenteze tehnici şi priceperi cu rezultate uluitoare. A doua patrie a Traminerului, acest fapt Podgoria Târnavelor îl da­torează colonizării masive în a doua jumătate a secolului al XIII-lea cu saşi de pe Valea Mossel şi Rhin care întemeiază Seiden (vechea denumire a Jidveiului). Unul dintre urmaşii acestor saşi, Ambrozie, avea să facă istorie şi se povesteşte şi astăzi cu admiraţie despre cum a încoronat el soiurile de vin de pe aceste meleaguri.


PODGORII
"Până nu demult, supremaţia era deţinută de Feteasca Regală, care era plantată pe suprafaţa cea mai mare", spu­ne domnul Ioan Buia, directorul Complexului de vinifi­ca­ţie de la Jidvei. "Unul dintre cei mai mari viticultori ai Târ­na­vei a fost Ambrozie, un pasionat al viilor, al vinului. El a deţinut suprafeţe de vie aproape peste tot. Cele mai multe le-a avut între Sighişoara şi Crăciunel, şi pe Târnava Mică şi între Zagăr şi Sighişoara. Acest om a venit din partea Rinului, de undeva din apropiere de Frankfurt. Provenea dintr-o familie de viticultori, neamurile lui au stră­lucit în descri­e­­rea podgoriilor germane, dar şi din toa­tă Europa. Iată că unul dintre ei ajunge pe plaiurile noastre şi reali­zează plan­­taţii în Târnave şi în sudul ţării, la Pie­troasele. La Târnave avea soiuri albe, Pietroasele - «Tă­mâ­ioasa Românească», iar mai jos a avut stru­guri de masă. Într-o zi, Ambrozie merge în piaţa din Me­diaş unde întâl­neş­te o ţărancă. Aceasta avea un coş plin cu struguri de vân­zare. Ia o boabă de strugure, o gustă. Vede că-i mustoa­să-acidă." Geniul sau rădăcinile adânci de viti­cul­tor şi pa­sio­nat al vinului îl iluminează. "O roagă pe ţă­rancă să-i aducă şi lui corzi din acea viţă-de-vie. Le altoieşte şi reali­zează pentru prima dată în mod ştiinţific un soi. Îl botează Feteasca Regală! Soiul este foarte plăcut şi se dezvoltă peste tot, în zona Târnava Mică şi Târnava Mare. Era un soi de producţie bună, rezistent, cu o pieliţă mai groasă, rezistent la mucegaiuri. Acumula o concentraţie de zaharuri care mulţumea", spune domnul Ioan Buia.

De la Ambrozie Feteasca Regală a ajuns până în zilele noastre. "Astăzi, soiul Feteasca Regală este peste tot în ţara românească, nu există podgorie fără el. Ba, chiar recent, bul­garii au înfiinţat două sute de hectare (ceea ce nu este puţin!) de Feteasca Regală, şi n-o să piardă nimic, un exemplu fiind cel al ungurilor care, la Tokay, la Egger, deţin suprafeţe însemnate. Asta, deoarece soiurile pe care le deţin ei nu sunt la nivelul Feteascăi Regale; experimente se fac în Austria, în Germania."


PROSPEŢIME
"Dacă vinul lui Ambrozie ar fi fost băut doar de el şi ai lui, poate celebritatea nu ar fi fost atât de mare. Dar - continuă domnul Buia - marii specialişti germani se vizitau între ei, vedeau podgoriile româneşti. Unul dintre aceştia a venit la Ambrozie, a degustat foarte multe vinuri printre care şi Fetească Regală. Şi... de aici îi pleacă toată răspândirea! Degustă Fetească Regală şi constată că e un vin care îl înflăcărează. Este un vin vioi, proaspăt, fructuos şi îl de­scrie foarte bine, prin cuvinte alese: «Vinul de Feteasca Regală este ca o fată blondă, zveltă, cu ochi albaştri, care în­flo­reşte în primăvara celui de al 18-lea an." Când auzi o aşa des­criere, să vezi cum curge în pocal o asemenea frumu­seţe, e normal ca vinul să fie dorit şi apreciat în lume! Despre vin şi calitatea lui domnul Buia a mai făcut câteva pre­cizări importante, conturate la momentul respectiv de specialistul german la care a făcut referire. El a vorbit de­s­pre tinereţea, vioiciunea, frumuseţea acestui vin. Şi nu a descris numai Feteasca. Traminerul de exemplu, care e un vin bun să fie învechit în vas de lemn, apoi în sticlă. Şi, un mic secret, de care trebuie să ţineţi seama: "În vasele de inox se petrece maturarea vinului. Poate dura foarte mult maturarea, dar învechirea se petrece doar în vase de lemn sau de sticlă".