Inima, la trupă

A lucrat ani intregi ca inginer de sunet. Ii cunoştea pe băieţii de la Compact de 20 de ani şi ii admira.

A lucrat ani intregi ca inginer de sunet. Ii cunoştea pe băieţii de la Compact de 20 de ani şi ii admira.

După tragicul eveniment din decembrie, care a dus la dispariţia lui Teo Peter, băieţii i-au propus lui Adrian "Coco" Tinca să devină membru al trupei. "Căntam cu basul intr-o trupă de rock din Braşov care se numea «Experimental». Ca atare, eram foarte pregătit să continuăm proiectul. In ianuarie 2005 am inceput repetiţiile alături de Compact. Trebuie să precizez că eu, avănd in paralel compania de sunet «Coco Sound» şi ocupăndu-mă de evenimente in Romănia, m-am bucurat enorm cănd am fost chemat de băieţi."

PERFORMANŢĂ. "A fost o onoare pentru mine să urc pe scenă alături de Paul Ciuci, de Aurel Vasilescu şi de Dan Stesco. Imi aduc aminte că era o vreme cănd formaţia Compact susţinea concerte, eu ii iubeam foarte mult, insă elev fiind, nu aveam bani să merg la spectacolele lor. Iar sălile erau in permanenţă arhipline. In altă ordine de idei, ţinănd cont de stilul de muzică al trupei, cred că pentru orice instrumentist ar reprezenta o mare performanţă să fie alături de ei. Sunt oameni deosebiţi! Orice intălnire a noastră este o plăcere. Suntem o trupă cu un simţ al umorului dezvoltat şi intre noi s-a legat o prietenie frumoasă. Povestim, rădem, spunem bancuri… e o atmosferă extraordinară. Ne e dor chiar, mai ales după ce trece o săptămănă in care să nu ne vedem. Atunci vorbim foarte mult la telefon."

SUSŢINERE. "După accidentul lui Teo Peter, in 2005, am inceput turneul la Naţional TV şi am debutat sub formula Paul Ciuci & Band. Asta pentru că eu cu Paul ne doream să căntăm mai departe, indiferent sub ce nume. Imi place stilul de muzică pe care il cănta Compact, le ştiam piesele, şi nu-mi doream să renunţ sub nici o formă. In perioada aceea extrem de dureroasă, Aurel Vasilescu a anunţat că va părăsi formaţia imediat ce o va ajuta să se repună pe picioare. Suferinţa era foarte mare! Dar treptat, treptat, incepănd repetiţiile şi concertele, Aurel Vasilescu a căpătat din nou incredere şi la susţinerea atăt a noastră, căt şi a fanilor a rămas."

APLAUZE… "Nu-mi doresc decăt să fim sănătoşi. Alături de Compact, sincer vă spun, Dumnezeu mi-a dăruit un vis. Să cănt impreună cu cei care incă mai scriu adevărata muzică din Romănia inseamnă totul pentru mine.

După tragedia cu Teo, adevăraţii prieteni, cei pe care i-am crezut prieteni, ne-au intors spatele. De mass-media nu mai vorbesc. Unii ne-au ingropat, alţii ne-au incurajat. Dar cănd am pus iar trupa pe picioare a fost altceva. Suntem printre puţinele formaţii care nu fac playback, care căntă din suflet. Intr-o zi de luni am vrut să vedem cine suntem. Am organizat un concert la Teatrul Naţional. Am pus nişte afişe şi am susţinut intregul eveniment fără sponsori. Spre fericirea noastră, am constatat că sala Teatrului Naţional a fost asaltată de public. A ieşit un material foarte bun. Mă bucură faptul că la concertele noastre sunt copii, tineri, care sigur nu au avut de unde să inveţe ce inseamnă Compact. Aici intervine oarecum şi educaţia pe care au primit-o acasă de la părinţi. In orice caz, avem public de toate vărstele, chiar dacă nu prea suntem difuzaţi pe posturile de radio aşa cum sunt alte trupe poate mai puţin valoroase. Noi urcăm pe scenă, căntăm, lumea ne aplaudă şi ne cumpără albumele. Scoatem videoclipurile singuri, producem discurile… după 30 de ani de muzică cred că ne permitem să ne producem singuri discurile."