Fără egal

Legendă a mu­zicii de operă, Luciano Pava­rotti a fost unul dintre cei mai mari tenori ai secolului XX…

Legendă a mu­zicii de operă, Luciano Pava­rotti a fost unul dintre cei mai mari tenori ai secolului XX…

Nu de puţine ori, Costel Busuioc a fost comparat cu marele Luciano Pavarotti. Cu toate că diferenţa dintre cei doi este destul de mare, atît in­terpretul nostru cît şi ma­rele Pavarotti au un numitor co­mun. Amîndoi şi-au găsit vo­caţia după ce, în copilărie, au fost nevoiţi să întreprindă diverse activităţi pentru a-şi asigura traiul.

Luciano Pavarotti s-a născut la Modena, în nordul Italiei, la 12 octombrie 1935, în familia unui brutar.

În copilărie, el a fost mai interesat de fotbal decît de muzică şi a intrat în echipa locală. A cîntat pentru prima dată într-un cor alături de tatăl său, care era un mare iubitor de operă şi un tenor amator talentat. După ce corul Rossini în care cîntau cei doi a cîştigat pentru prima dată un premiu într-o competiţie internaţională, tînărul Luciano s-a decis să urmeze o carieră muzicală.

LANSAREA. Deşi părinţii s-au opus şi l-au îndemnat să-şi aleagă meseria de profesor, Luciano Pavarotti nu a vrut să re­nunţe la muzică. În perioada liceului a făcut chiar un pact cu tatăl său. Acesta din urmă i-a spus că “nu muzica îi va asigura traiul, iar dacă pînă la vîrsta de 30 de ani nu va reuşi să facă nimic pe această cale, are obligaţia să-şi în­treţină familia prin orice mijloace”. La 19 ani, în timp ce încerca să se afirme în in­cinta unui băruleţ din Mo­dena, a fost auzit de tenorul Arrigo Pola, care s-a oferit să-i acorde tînărului lecţii gratuite. Condiţionat de marele profesor, Luciano Pavarotti a renunţat la audiţiile din baruri şi a început să studieze muzica de operă. În clipa în care Arrigo Pola s-a mutat înapoi în Japonia, Pavarotti şi-a găsit alinarea în compania prietenei sale din copilărie, Mirella Freni, alături de care a înregistrat numeroase cîntece.

DE EXCEPŢIE. Ma­rele său debut a avut loc însă în anul 1961, pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, cu aria studentului Rodolfo din “La Boema” de Puccini.

De asemenea, tenorul a cîntat pentru prima dată în Statele Unite în 1965, la Miami, în opera Lucia di Lammermoor, a compozitorului Gaetano Donizetti, alaturi de Joan Sutherland.

Ulterior, cei doi au ­format un duet consacrat. Succesul a venit tot în Statele Unite, în 1972, cînd Pavarotti a avut o prestaţie de excepţie pe scenă, el reuşind să atace cu mare uşurinţă tonurile cele mai înalte. Aplaudat frenetic de spectatori, el a intrat în galeria marilor tenori ai secolului XX.

Din acel mo­ment, au fost vîndute în toată lumea mili­oa­ne de discuri pe care erau înregistrate arii celebre din opere sau simple cîntece din repertoriul muzicii italiene.

La scenă deschisă

Faima sa a crescut şi mai mult în 1990, cînd a susţinut o serie de concerte cu prilejul ­Campionatului Mondial de Fotbal din Italia, alături de alţi doi mari tenori ai momentului, Placido ­Domingo şi José Carreras. Cei trei au început un turneu în toată lumea, care s-a ­soldat cu un succes imens.

Pavarotti a cîntat, totodată, alături de staruri ale muzicii pop, precum Sting, Bono şi Bryan Adams. În martie 2004, după punerea în scenă a operei “Tosca” de Puccini, a fost aclamat ­continuu timp de 11 minute.

Vocea sa, coloana sonoră a unei epoci

Alături de faima şi de renumele pe care le-a dobîndit de-a lungul timpului, Luciano Pavarotti a înregistrat un record greu de egalat în registrul muzicii clasice: peste 100 de milioane de albume vîndute. “Am deschis porţile muzicii pentru toată lumea. Vocea mea aduce fericire, este mîndria mea, este responsabilitatea mea”, declara cîndva tenorul, care şi-a manifestat public dorinţa de a “democratiza” arta sa. Pavarotti este cel care “a adus opera pe stadion”, pentru a fi cunoscută şi savurată de toată lumea. Invitat de cele mai prestigioase teatre din lume, încă de la debutul său strălucitor, tenorul italian a intrat în perioada de vîrf a carierei sale începînd din 1990. Concertele lui “Big Pavarotti”, atît cele pe care le-a susţinut singur, cît şi numeroasele spectacole desfăşurate alături de tenorii Domingo şi Carreras sau de artiştii invitaţi la “Pavarotti and Friends”, au atras milioane de spectatori şi miliarde de telespectatori.

O medalie de aur

A reuşit ceea ce alţi mari tenori nu au reuşit… să dinamiteze imaginea clasică a cîntăreţului liric. A făcut-o în concerte publice, la care se strîngeau zeci de mii de oameni simpli, sau în direct la posturile de televiziune. Pentru spectacolele sale de binefacere şi pentru talentul înăscut, tenorul a dobîndit numeroase premii Grammy, discuri de aur, discuri de platină şi, apoape de sfîrşitul vieţii, Premiul de Excelenţă Culturală.

“Marele său debut a avut loc însă în anul 1961, pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, cu aria ­studentului Rodolfo din “La Boema” de Puccini. De asemenea, tenorul a cîntat pentru prima dată în Statele Unite în 1965, la Miami, în opera Lucia di ­Lammermoor”