x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Dan Spataru Artist, coleg, prieten

Artist, coleg, prieten

24 Sep 2007   •   00:00

Colegii i-au admirat vocea, dar şi respectul pe care il arăta publicului.

Colegii i-au admirat vocea, dar şi respectul pe care il arăta publicului.

Â

Cornel Constantiniu ne-a spus că "a vorbi despre Dan Spătaru inseamnă a vorbi despre o legendă". "El şi-a căştigat publicul prin naturaleţe şi sinceritate. De aceea a fost şi este atăt de iubit." Cei doi au mers impreună la Festivalul de la Mamaia, dar şi intr-un turneu in fosta URSS. "Publicul sovietic, incă sub impresia filmului de mare succes «Căntecele mării», unde Dan Spătaru era protagonist, i-a făcut o primire triumfală, cum in Romănia nu am văzut incă. La Sala Sporturilor din Moscova, unde am jucat in faţa a 5.000 de spectatori, am avut sentimentul măndriei de a fi romăn in momentul in care toţi spectatorii au inceput să scandeze numele lui Spătaru."

ACCIDENTE. Cornel Constantiniu işi aminteşte şi un episod tragi-comic petrecut la Mamaia in vara anului 1980. Cei doi interpreţi urmau să prezinte căte trei piese la secţiunea "Creaţie". "In ziua in care aveau repetiţie generală şi cu costume (vezi, Doamne, aveau grijă să nu apară seara vreun interpret in altă costumaţie decăt cea aprobată la repetiţia generală, că altfel lua foc Ministerul Culturii), eu conduceam maşina cu textul pe volan. Prietenul Dan avea şi el un text in braţe, care nu voia să intre in memorie de nici un fel." Cănd Cornel Constantiniu s-a angajat intr-o depăşire, un autobuz le-a tăiat calea. "Numai frăna bruscă ne-a salvat de la o nenorocire. Prietenul Dan s-a ales cu un cucui zdravăn, dar şi cu o amnezie totală, de nu mai ştia cum il cheamă cu buletinul in mănă. Eu, de asemenea, am fost atăt de şocat, că nu mi-a mai trebuit nici festival nici nimic. E lesne de inţeles ce supărare mare a fost cănd s-a aflat că Spătaru şi Constantiniu au avut accident de maşină şi nu mai pot participa in seara respectivă la concursul de creaţie. Ba au fost unele guri rele care au spus că totul a fost un scenariu foarte bine regizat."

ŞLAGĂR. Temistocle Popa l-a auzit prima oară pe Dan Spătaru intr-un program de bar. "Era frumuşel, blond, cu ochi căprui, cu un chip inocent, detaşăndu-se pregnant in ambianţa localului de noapte cu ţinuta degajată a unui sportiv. Avea o voce adăncă, penetrantă, de tenor cu umbre baritonale care mi-a lăsat o bună impresie." Primul căntec pe care i l-a scris Temistocle Popa a fost "Măicuţa mea", şi aşa s-a deschis drumul unei colaborări de peste 40 de ani. "In 1966, la rugămintea regizorului Sorin Grigorescu, am compus pentru Dan Spătaru «Măicuţa mea». La inceput, el nu s-a arătat prea incăntat de ce a auzit. Nu era, mi-a mărturisit, genul lui. Pănă la urmă insă, căntecul acesta a avut un succes peste orice aşteptare."

Ion Dichiseanu işi aminteşte că atunci cănd mergeau in turneu prin ţară căntau live. "Pentru că impresarul voia să facă economie de bani, căntam cu băieţii formaţiei locale. Băieţii ăştia erau imbrăcaţi fiecare in diverse haine şi imi aduc aminte că intr-un loc Dan le-a cumpărat cămăşi de aceeaşi culoare. Pentru el conta şi modul in care ne prezentam pe scenă."

"In ginocchio da te"

Cornel Patrichi l-a cunoscut pe Dan Spătaru prin ’64. "Am fost invitat de Sorin Grigorescu să dansez intr-una din celebrele emisiuni de la Sala Radio. Prezenta Mircea Crişan şi inainte de final a căntat Spătaru. Piesa lui de rezistenţă era din repertoriul lui Gianni Morandi, «In ginocchio da te», pe care a căntat-o de patru ori. La un moment dat trebuie să intre telejurnalul, şi Crişan a incercat să prezinte finalul spectacolului. Lumea a inceput din nou să aplaude frenetic, şi atunci Crişan i-a spus: «Vino şi căntă tu şi telejurnalul»."

Spătaru a avut o mică aventură cu Natalia Fateeva

In anii ’70, Cornel Patrichi a ajuns la Teatrul Savoy, la Fantazio. Aurel Manolache voia să străngă acolo tot ce era mai bun din divertismentul romănesc, iar pe Patrichi il voia maestru de balet. "I-am spus că nu mă pot angaja astfel, pentru că eu sunt balerin. Mi-a spus că imi va da o casă, o garsonieră inspre Mamaia. Am inceput să lucrez şi după o săptămănă vine disperat la mine şi-mi spune: «Tovarăşul Patrichi, l-am convins pe tovarăşul Spătaru să lucreze la teatrul nostru şi i-am promis că-i dau casă şi nu am nici o casă. Dacă puteţi să-i daţi garsoniera». Aşa că i-am dat garoniera şi am rămas fără casă." Cei doi au fost impreună in Rusia, să filmeze cu Francis Munteanu "Căntecele mării". "Spătaru a avut o mică aventură cu Natalia Fateeva, care era căsătorită cu un astronaut. Stăteam cu Dan Spătaru in cameră. Intr-o zi a năvălit soţul Nataliei peste mine cu un pistol in mănă şi m-a intrebat unde este Dan. I-am răspuns că probabil este la filmare. El s-a aşezat in faţa hotelului, iar echipa de filmare s-a imprăştiat să-l păndească pe Dan ca nu cumva să vină acasă."

Acasă, la ţară, era fericit

Ultima dată cănd Cornel Patrichi a vorbit cu Dan a fost acum vreo şase ani.

"Işi cumpărase o casă la ţară. M-a invitat să vin la el. Intămplarea face că eu am

o casă la ţară la vreo 20 de kilometri de el. Cert este că nu am reuşit niciodată să ne vedem acolo, unde era extraordinar de fericit.

Fugea din Bucureşti şi stătea căteva zile la ţară şi cănd venea era foarte liniştit.

Am fost foarte trist in acel 8 septembrie. La parastasul de trei ani am fost doi colegi de breaslă, familia lui, cerşetorii de la Bellu şi atăt…"

×
Subiecte în articol: spătaru dan