x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Dan Spataru Dan Spătaru: un om minunat

Dan Spătaru: un om minunat

24 Sep 2007   •   00:00

Ii este greu să povestească. I-a fost alături 33 de ani. Şi dintr-odată s-a trezit singură. Sida Spătaru.

Ii este greu să povestească. I-a fost alături 33 de ani. Şi dintr-odată s-a trezit singură. Sida Spătaru.

 Cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o lăngă el. Dar el s-a stins in 2004, la 8 septembrie. "Nu mai umblu nici prin fotografii. De cănd a murit el au trecut trei ani, dar incă nu pot…"

Inainte de a-l cunoaşte pe Dan, Sida nu a fost un fan al lui. "Normal, ca oricare alt ascultător sau spectator, l-am auzit la radio, l-am văzut la televizor. Nu eram indrăgostită, aşa cum auzisem in perioada aceea; era isteria femeilor, chiar măritate; era o nenorocire. Dan era student cănd a inceput să cănte la Casa Studenţilor, prin ’62. A inceput cu muzica italiană, asta era la modă." Dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie.

"Taică-său cănta la vioară, pe el şi pe sora lui, Nicola Maria, ii punea să cănte cănd aveau musafiri (cănd erau mici). Eu nu cred că s-a găndit vreodată că o să ajungă căntăreţ, a făcut ICEF-ul, pentru că i-a plăcut sportul."

Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odată la "Mon Jardin". "A spus că acest băiat o să ajungă ceva, are voce caldă, transmite, este frumuşel - că era frumuşel foc! - şi a făcut cu el lecţii, primele bucăţi au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a intălnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate şlagărele; din orice bucată care a fost scrisă pentru Dan el a făcut un şlagăr. Au fost foarte mulţi compozitori care ii trimiteau acasă căte o bucată şi Dan işi dădea seama dacă poate să facă ceva din ea; şi atunci, ca să nu refuze sau să o spună frumos, zicea: «Dă-o altcuiva, că, dacă ţi-o cănt eu, ţi-o stric». El nu a vrut să cănte doar şlagăre. Dacă te uiţi pe toate CD-urile lui, el nu are nici un căntec care să nu fi fost şlagăr."

POVESTE DE DRAGOSTE. "Era in ’72. Eu eram angajată la Teatrul Fantasio şi, la inceputul stagiunii, in octombrie, a fost invitatul de onoare pe o lună la spectacol. Toate colegele mele erau innebunite; stăteau grămadă in culise cănd urma să intre Dan pe scenă. Eu am fost singura care stăteam la cabină. După aceea primeam braţe de flori, le trimitea prin cabinieră la mine, şi eu nici măcar un mulţumesc. El stătea in cuşetă cu Jean Constantin. Intr-o seară, Jean ne-a invitat pe mine şi pe colega mea cu care stăteam in cabină la restaurant. După vreo jumătate de oră a apărut Spătaru. L-a invitat la masă, a inceput o discuţie intre noi doi şi de-a doua zi… flori, am mai vorbit, ne-am mai imprietenit. Nu s-a intămplat nimic, dar am acceptat ideea. Cred că mai mult asta l-a atras la mine, că nu eram innebunită, că nu mă interesa. S-a terminat spectacolul, el trebuia să vină la Bucureşti, dar mi-a dat o intălnire la barul Continental din Constanţa. Mi-a pus o intrebare: «Vrei să te măriţi cu mine? Dacă te măriţi cu mine, rămăn la Teatrul Fantasio!». Manolache, directorul, ii propusese să rămănă o stagiune la noi. «Dacă nu, nu mai rămăn». Şi mi-a dat timp de găndire trei zile. M-am găndit că nu mai vine, dar a revenit in Constanţa şi… am zis da! Ne-am căsătorit in 1974", povesteşte Sida.

INCERCĂRI. "S-a discutat mult despre băutură şi nu prea vreau să redeschid subiectul ăsta. I-am spus că, dacă renunţă la acest obicei, ne căsătorim, dacă nu, nu. După ce s-a născut Dana, hotărărea lui a fost definitivă. Cănd a dispărut, Dan avea 28 de ani de cănd nu mai pusese picătură in gură. Viaţa noastră a curs pe un făgaş normal, de familie adevărată. A fost familist convins şi a iubit-o pe Dana ca pe ochii din cap. Iubea copiii foarte mult, pot să spun că a fost un model de tătic, de soţ, de prieten. Mergeam in turnee. Primul meu turneu a fost la Moscova, apoi in mai multe oraşe din Rusia, apoi in Polonia, in Israel, şi in ţară am fost."

MOSCOVA. Dan Spătaru era foarte cunoscut şi iubit mai ales in Rusia din perioada filmului "Căntecele mării", o coproducţie romăno-sovietică. "A fost foarte bun actor, transmitea." A fost şi o poveste de iubire intre el şi Natalia Fateeva, cea care interpreta eroina principală. Ea era căsătorită, avea şi doi copii. "A fost o situaţie foarte urătă la un moment dat - işi aminteşte Sida - , cu divorţ. Rusul a vrut să-l impuşte pe Dan la hotel. Ea era cea care ţinea morţiş să se căsătorească cu Dan. Au rămas prieteni foarte mulţi ani."

Dan Spătaru şi-a iubit mult meseria. "El nu a făcut-o pentru bani, altfel ar fi fost bogat in ziua de astăzi. Avea un cult pentru scenă. Apărea doar imbrăcat impecabil şi cănta numai live, nu-i plăcea altfel, nu simţea. Uneori nu s-a dus la unele televiziuni pentru că nu putea cănta live."

GURA LUMII. Au avut parte şi de bărfă. Mai ales la inceputuri. "Cănd eram insărcinată cu Dana el plecase trei luni in turneu. Lumea ne scosese vorbe. «Am auzit că Spătaru a plecat, a lăsat-o şi gravidă şi i-a luat şi mobile din casă! Hahaha!». Noi ne mutaserăm atunci şi ne schimbaserăm mobila. Şi-a adus mobile de la Bucureşti. Iar el a plecat in Rusia la filmări. Cănd s-a născut Dana, el avea un spectacol la Piteşti; l-a sunat cineva la 11 fără un sfert seara, şi el a dat de băut la toată orchestra; şi-a dorit foarte mult un copil."

A fost o vreme cănd stadioanele erau pline, iar miliţia stătea călare ca să-l apere pe Dan Spătaru de fani. "A avut o perioadă de glorie adevărată, ne spune Sida. Exact ce se intămpla afară. Toţi recunosc că nici un solist de muzică uşoară din Romănia nu a avut gloria lui Dan." De la cel mic la cel in vărstă.

BOALA. S-a imbolnăvit pe neaşteptate. Sida rememorează acele zile grele. "In 2003 a avut o lună de turneu in Germania, şi ultimele două zile le-a avut la Torino; eu eram la Rimini cu prietenii noştri din Germania, tocmai ca să-i oferim o săptămănă de relaxare. Exact atunci s-a intămplat. I-a fost foarte rău, a fost internat la Rimini, după două săptămăni am venit in Romănia. Alte tratamente, apoi două operaţii. Cănd am venit la Spitalul Militar ni s-a spus că acest om ar fi putut trăi dacă operaţia ar fi fost făcută aşa cum trebuie prima dată; nu s-a mai putut face nimic; a durat din 2003 pănă in 2004. La 8 septembrie… s-a dus. Uite, s-au făcut trei ani. A căntat chiar cu o lună inainte la Galaţi ultimele două spectacole şi de Paşti a fost invitat la Craiova, dar nu s-a dus, căci veniseră prietenii noştri şi… după aia cancerul l-a răpus"

MEMORIE. In 2005, după multe incercări şi amănări, Sida a reuşit să organizeze un spectacol in memoria lui Dan. "Nimeni nu m-a ajutat, au trecut 40 de ani, şi nimeni nu s-a găndit să facă un spectacol pentru 40 de ani de carieră; a avut un mare of. După Revoluţie au fost daţi la o parte nu numai el, ci toţi cei din generaţia lui. Au fost numiţi dinozauri, nu au mai făcut turnee, nimic. De aceea, el a căntat in perioada aceea foarte mult in străinătate. Acolo era mai iubit decăt la noi in Romănia. După dispariţia lui, ştiind că se consuma, că nu se făcuse nimic, am luptat un an şi… la 27 mai 2005 am reuşit. Reacţia publicului a fost nemaipomenită. Au fost patru ore şi jumătate; nu s-a mişcat nimeni. Au fost cei mai mari solişti ai noştri de muzică uşoară. Nu ştiu dacă cineva mai ţine ştafeta aşa cum a făcut-o Dan Spătaru 40 de ani sau alţii din generaţia lui. Melodia secolului 20 a fost «Drumurile»; este o chestie nemaipomenită să te menţii… Nimeni din televiziune nu s-a găndit, nimeni din radio, nimeni nu a zis: «Staţi să facem ceva şi pentru acest om care a lăsat un tezaur». Nu au avut interes căt a trăit, dar după ce a dispărut?! A dispărut de trei ani, da’ nu s-a scris sau să facă un medalion; cum se face afară marilor solişti. La noi, ai imbătrănit… nu mai avem nevoie de dinozauri. A trebuit să moară Dan Spătaru ca să ne redescopere şi pe noi. Mirabela, Angela au apărut pe scenă." Omul de acasă… un familist convins. "Unde se ducea se găndea ce să-i mai aducă Danei, ce să-mi aducă mie sau prietenilor. Era un om minunat din toate punctele de vedere; şi cu prietenii. Era punctual. Prietenii din Germania ii spuneau că e mai neamţ decăt nemţii; dacă avea o intălnire undeva se ducea cu o jumătate de oră mai devreme. Era un gospodar, punea măna şi făcea dacă era ceva de reparat; chiar ii plăcea." Avea multe turnee. De aceea, cănd venea acasă ii plăcea măncarea gătită de soţia lui, "de şoldoveancă". Fasole cu ciolan afumat, pilaf, ruladă cu ciuperci ("de cănd a murit el nu am mai făcut"), ciorbă à la grec, sărmăluţe de casă. Se săturase de fripturi şi de pachete. Casa lui Dan Spătaru il aşteaptă. Este plină de fotografiile lui. In bucătărie, acolo avea colţul lui cu televizorul, cu măsuţa. "Pe Dan nu-l mai ridicai de la televizor, se uita la sport. Nonstop sport; fotbalul pe prim plan, tenisul, sport de orice fel. Ţinea cu Steaua."

Dan Spătaru a plecat prea devreme. Drumurile s-au despărţit prea devreme.

×
Subiecte în articol: cănd spătaru sida dan