Şi-a păstrat publicul

Nu au fost prieteni apropiaţi, dar respectul şi admiraţia dintre ei au fost necondiţionate. Marius Ţeicu îl evocă pe Dan Spătaru vizibil emoţionat.

La modul general vorbind, Dan Spătaru era cel mai iubit dintre interpreţi, dintre băieţi. "Era iubit de toată lumea, era foarte popular", spune Marius Ţeicu. "În toate spectacolele unde mergea era bătaie pe bilete. Plăcea pentru că nu cânta alambicat, ci simplu, direct, din inimă, de aceea trecea foarte repede rampa şi ajungea la inimile oamenilor.

De asemenea, a avut noroc să colaboreze cu nenumăraţi compozitori care s-au ocupat să aibă piese frumoase, bune. Vreau să-l amintesc şi eu, pentru că este un gest frumos ca un compozitor să amintească de altul, respectiv Temistocle Popa, care i-a scris majoritatea pieselor şi cu care a avut cele mai multe succese. Dan Spătaru avea o voce caldă, plăcută, era simpatic, era drăguţ, îl plăceau fetele. Deci avea succes şi din punctul acesta de vedere.

Eu, din păcate, am colaborat cu el mai puţin. Doar la câteva piese. Ce-mi amintesc cu plăcere este faptul că am colaborat cu Dan la prima mea revistă, scrisă împreună cu Ionel Mustaţă, pe care am avut-o la Constanţa, la Teatrul de Revistă Fantasio, la Aurel Manolache, prin 1975 cred. El era angajat al teatrului şi mi-a cântat piesele atunci. Eram mândru şi eu pentru asta. Vă daţi seama, o mare vedetă îmi cânta melodiile, eu fiind pe atunci la început de drum, eram în primii ani de activitate de compozitor."

UN OM DE TREABĂ
Despre ultima întâlnire cu Dan Spătaru, Marius Ţeicu îşi aminteşte: "Ştiam că este bolnav, aveam nişte spectacole cu Angela Similea la Nürnberg, în Germania, a venit şi el. Era acolo pentru a vedea un doctor. Am stat mult de vorbă în cabină. Speram că se va face bine. A fost ultima oară când ne-am întâlnit şi în scurt timp, din păcate, nu a mai putut fi salvat. Era un om de treabă, te puteai baza pe el, nu eram prieteni foarte apropiaţi, dar nu aveam cum să nu-mi dau seama că este un prieten pe care te poţi bizui.

Un om bun, lucrul acesta se vedea, mai ales când era pe scenă şi mesajul lui ajungea exact acolo unde trebuia. Era sincer. Sinceritatea pe scenă era una dintre marile lui calităţi, era unul dintre cei mai populari artişti. Şi-a păstrat publicul. O serie întreagă de cântăreţi au reuşit asta, dar nu toţi au continuat să cânte ca el prin turnee. Când îmbătrâneşte un artist, îmbătrâneşte şi publicul său, cel care îl iubeşte. Totul merge paralel, totdeauna ai publicul tău".