Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O prezenţă aparte pe scena muzicii uşoare româneşti şi o personalitate deosebită…
O prezenţă aparte pe scena muzicii uşoare româneşti şi o personalitate deosebită…
Criticul de artă Mircea Barzuka ne-a vorbit despre o latură mai mult sau mai puţin cunoscută a interpretei: pasiunea pentru artă. “Dida este într-adevăr preocupată de artă. În afară de acest lucru, ea cultivă, ca om, relaţiile care pot să-i îmbunătăţească sau să-i creeze o stare favorabilă activităţii pe care o desfăşoară. Eu, personal, o cunosc de mai multă vreme şi am apreciat-o întotdeauna pentru ţinuta sa deosebită.
Pasiunea Didei pentru pictură este una mai veche. A avut, presupun că şi acum mai are, o lucrare de Margareta Sterian, o floare creată încă din anii ’82-’83. Figurează într-o carte şi se numeşte «Lucrare pentru artista D.D.», fiindcă aşa i-a consacrat-o Margareta Sterian. Şi aici, în materie de artă, Dida pune accent pe valori. Îi place foarte mult pictura generaţiei interbelice, adică o generaţie care a fost rău înţeleasă în anii comunismului, dar care cuprinde vârfuri extraordinare ale artei româneşti. Vârfuri fără de care pictura modernă, din ziua de astăzi, nu ar mai avea nici o justificare. Ar părea că s-a născut din gol! Sigur că o interesează şi lucrurile moderne, pentru că frecventează anumite expoziţii, anumiţi artişti.”
FEMINISMUL. “Aşadar, patima Didei pentru pictură s-a născut dintr-o admiraţie, cum spunea ea, «pentru pictura feminină». A căutat mereu nişte corespondenţe în celelalte arte. Adică era interesată de muzica femeilor, la un moment dat chiar îmi povestea despre Nancy B. şi multe alte compozitoare care erau totuşi nume importante, deşi nu erau foarte vehiculate. La fel a procedat cu pictura. Ea a admirat prezenţele acestea feminine, care în timpul dictaturii nu au fost susţinute. Din această înţelegere pentru arta feminină a luat fiinţă pasiunea sa, ce a mers în special către acele nume sonore care se exprimaseră şi în timpul avangardei. E vorba despre Ţuculescu, despre Margartea Sterian, despre Lucia D. Bălăcescu şi despre alte personalităţi feminine: Nuţi Acon, Rodica Maniu etc. Este foarte dificil să tragi concluzii asupra simţului artistic. Eu nici nu am întrebat-o cum s-a născut pasiunea sa pentru pictură, dar cert este că e foarte veche şi s-a manifestat pentru arta femeilor.”
AVENTURĂ SPIRITUALĂ. “Dida are un discernământ aparte. Nu trebuie neapărat să fii foarte şcolit în legătură cu arta plastică. La un moment dat se creează o legătură inexplicabilă între privitor şi artist. Sunt persoane care nu au deloc cultură, dar care, atunci când intră într-o expoziţie, se reped direct la lucrul cel mai frumos. Este o atracţie, o aptitudine specială pentru acel lucru. Şi cred că Dida aşa a început, cu această aptitudine a ei pentru lucrurile mai speciale. Ca dovadă, şi cântul a fost deosebit. Probabil că este vorba de o căutare a lucrurilor care dau posibilitatea unei aventuri spirituale, nu a unei cunoaşteri obişnuite, şcolăreşti.
Am fost la Dida acasă. Locuinţa ei este modestă, cu lucruri frumoase, alese cu gust. Un interior în care îţi face plăcere să te întâlneşti cu ea. Ambianţa casei este dată mai mult de ea decât de lucrurile din jur. Are opere interesante, având în vedere că din 1982 ea a avut lucrări de Margareta Sterian.”
CELE BUNE. “Îi doresc Didei să mai lase deoparte modestia. Ea este foarte modestă în ciuda apariţiei şi aparenţei ei. Şi o persoană timidă. Să-şi confecţioneze o toaletă cum avea Marlene Dietrich, în filmele acelea în care apărea cu haina de lebădă. Şi îi mai doresc să organizeze un recital pentru că oamenii au nevoie de ea. Cu schimbările care s-au produs în vocea ei, cu noile melodii, cu aplicări spre lucruri mai moderne, ar putea face lucruri măreţe.
Ori de câte ori vorbesc cu ea, mereu o întreb: Ce faci ?, iar ea îmi răspunde «Am eu grijă! Repet!».. «Păi bine, bine – îi spun –, dar când ne arăţi ce ai repetat?». Asta îi doresc Didei… toate cele bune!”
“Sunt o împătimită a picturii interbelice româneşti, care este uluitoare şi necunoscută. Am început un demers pentru a găsi un spaţiu muzeal unde să fie expusă Margareta Sterian. E foarte greu, dar eu voi reuşi”
Dida Drăgan
