Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmi place să scriu despre Dida. E un câmp magnetic foarte benefic. Îmi dă stări. Mă emoţionează.
Îmi place să scriu despre Dida. E un câmp magnetic foarte benefic. Îmi dă stări. Mă emoţionează.
Dida este un mare artist, ea nu este un STAR, nu este o vedetă populară, deşi îşi doreşte sau şi-a dorit asta. E unul dintre acei artişti care au un loc anume pe tabla de valori.
Caut reviste, ziare vechi, în casa ei frumoasă şi încetul cu încetul am găsit mărturii din diverse perioade:ziarul Scânteia Tineretului. Într-un articol cu un titlu preţios “Speranţe şi dezamăgiri”, după un concurs de muzică uşoară. “Aflat la cea de-a doua ediţie, Festivalul şi Concursul Tinerilor Interpreţi de muzică uşoară ne-a prilejuit întâlnirea cu 15 cântăreţi ce bat la porţile afirmării în acest gen atât de popular. Încercând o trecere în revistă a tinerilor interpreţi trebuie să începem cu Dida Drăgan, câştigătoarea Marelui Premiu. Tânăra interpretă posedă o voce foarte bine cultivată, stăpâneşte mijloacele de expresie ale jazzului (be-POP). Oricum selecţionarea ei pentru Festivalul «Cerbul de aur» se impune. 1970 – Luni, 28 decembrie.”
SURPRIZĂ. Un român plecat, Marius Barbu, ziarist din Germania – 23.04.1996. “Ceva m-a atras magnetic spre sala din Konnigsbrun, unde era un spectacol românesc. Chiar din clipa intrării în sala de spectacol am simţit plutind în aer o rumoare şi semnul unei surprize pe care nu mi-o puteam defini. Am aflat repede: Irina Loghin nu a putut veni, dar a sosit Dida. Şi atunci am descoperit-o: Stătea în picioare la marginea sălii, purtând o mină de om ce se vrea incognito, studiind publicul, împrăştiind o boare de mister, care m-a pus sub semnul bucuriei şi dorinţei de a-i regăsi arta ei enigmatică. Apariţia Didei – o piatră preţioasă, tulburătoare. Prezenţa ei fascinantă, vocea inimitabilă, jocul cu umbra şi lumina – un vis hipnotic ce poartă pe cel ce-o ascultă – într-un tărâm imaterial.
De la «Maria neichii Marie» sau blestemul cutremurător cântat de Maria Tănase altădată până la «Aprindeţi candela», toate au fost melodii de iubire. Cu nuanţe şi subiecte diferite. Dar vreau să subliniez cât de emoţionant este stilul ei, vocea ei, alura.
O ascultam, şi fiinţa mea s-a contorsionat halucinant, crescendo-urile şi descrescend-urile sale semănând cu traiectoria unei comete; mi s-a creat iluzia că pot evada din propriul EU. Cineva a şoptit:
«Cum de nu este în TOP-urile internaţionale, deoarece locul ei este printre cei mai mari?»
Fiindcă ea este atât de sus, că parcă e intangibilă. Ce clasament, ce concurs poate atinge atmosfera înaltă pe care o străbate cântecul ei?
Mi-a amintit-o pe Yma Sumac din America de Sud. Atunci urmăream zborul condorului peste Anzi, acum însoţeam lumina cometei printre astre.”
MISTUIRE. Stăteam în poarta televiziunii şi o aşteptam pe Dida să alegem repertoriul pentru o emisiune. Urma să cânte numai pentru mine toată ziua, “Născută sunt să cânt/Căci am fost şi mai sunt/ Doar o flacără arzând/ Mistuire şi cuvânt/ Toată legământ”. După ce am ascultat-o mi-am spus: Ce se face, din iubire se face. Şi durează.” 30 august 1988, Smaranda Jelescu
NOBLEŢE. Cineva spunea mai demult că valorile sunt aproape de noi şi nu este nevoie să le căutăm în altă parte. Afirmaţia îi aparţine lui Florin Călinescu şi se referea la admirabila Dida Drăgan. Nu pot să mă abţin să adaug, cu riscul de a supăra pe careva, că este singura interpretă care nu m-a dezamăgit vreodată. Cei care au avut norocul să o cunoască personal au avut o surpriză plăcută să o descopere, pe lângă un artist extraordinar, un om de o nobleţe sufletească rară. Nu de mult, ea mi-a mărturisit că nu poate urî, nu poate avea acest sentiment. Versurile cântecelor sale sunt toate aproape scrise de ea. Şi dacă nu sunt, le-a potrivit, le-a cântat cu măiestrie, cum numai ea ştie să o facă, ca şi când ar fi ale EI. Răscolesc, emoţionează, indiferent că ascultăm “O lacrimă de stea”, “De mine nu te-ai vindecat”, “Maria, neichii Marie”, sau “Poveste fără final”. Tatiana Solomon – VIP
AER PROASPĂT. “Muzica uşoară românească are nevoie de oxigen şi l-a găsit. Am putut trece de la banalitatea melodiilor în majoritate incolore, parcă mereu aceleaşi, prin cântecele lui Marius Ţeicu, Florin Bogardo sau în recitalul Didei Drăgan, care, sfidând literalmente vechile compoziţii, a avut curajul de a cânta numai piese tinere aparţinând lui Sile Zamfir, Mircea Drăgan sau Petre Magdin. Practic (suntem în anul 1973), tânăra noastră cântăreaţă parcă a apărut dintr-un alt festival să-i zicem “Mamaia 83”. George Stanca.
Gazeta Poznanska: 1974. “După spectacolul nu prea reuşit prezentat de muzicienii germani, am ascultat un program românesc, Orchestra «Perpetum mobile». Solista se numeşte Dida Drăgan. Stea de primă mărime a acestui program a fost EA – Dida Drăgan, cea care a primit mulţi lauri la festivalurile europene. Valoarea glasului ei, cultura muzicală au caracterizat stilul ei. Interpretarea melodiilor este personală amintind des de Swing cu elemente de jazz. Pregătirea solidă muzicală, multitudinea stilurilor abordate, libertatea ei pe scenă au făcut din ea steaua serii, O mare cântăreaţă.” Un ziarist polonez.
“Dida Drăgan, cea care a primit mulţi lauri la festivalurile europene. Valoarea glasului ei şi cultura muzicală au caracterizat stilul ei. Interpretarea melodiilor este personală, amintind des de Swing cu elemente de jazz. Pregătirea solidă muzicală, multitudinea stilurilor abordate, libertatea ei pe scenă au făcut din ea steaua serii, O mare cântăreaţă”
ziarist polonez
