x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Dragan Muntean În universul cu zîmbete

În universul cu zîmbete

14 Apr 2008   •   00:00

Drăgan Muntean a adus bucurie în viaţa fiicelor sale. Părintele care le-a făcut fericite este şi astăzi în sufletul lor.

Drăgan Muntean a adus bucurie în viaţa fiicelor sale. Părintele care le-a făcut fericite este şi astăzi în sufletul lor.

 

 

Viaţa lui Drăgan Muntean nu a fost uşoară, povesteşte Cosmina Muntean, fiica interpretului. Pasiunea pentru muzică şi-a făcut apariţia în viaţa sa încă de cînd era copil, acesta exersînd chiar şi cînd mergea cu animalele la păscut. Oamenii din satul natal – Poieniţa Voinii – au fost cei care i-au sfătuit pe părinţii săi să îl trimită pe tînărul talentat la o şcoală de muzică, “că prea frumos cîntă”, povesteşte fiica lui Drăgan Muntean. Aşa a ajuns la Liceul de muzică din Deva. “La început, tatăl meu a fost înscris la clasa de clarinet, ceea ce mai tîrziu i-a fost de mare folos, pentru că în spectacole cînta de multe ori la acest instrument. După o perioadă a început să cînte şi cu vocea”, spune Cosmina Muntean.

Dar nici Liceul de muzică nu a fost un pas uşor pentru Drăgan Muntean: “Un copil venit de la ţară, lăsat la un internat care nu avea nimic în comun cu uliţa copilăriei, cu satul în care a văzut lumina zilei, va trăi momente grele. Dar toate acestea au fost compromisuri de dragul cîntecului. Pentru tatăl meu, cîntecul a însemnat totul. Prin cîntec a reuşit întotdeauna să ne distragă atenţia de la necazuri şi, măcar pentru cîteva clipe, să ne facă să fim mai veseli, mai fericiţi, mai încrezători în ceea ce va urma. Cîntecul doinit a fost cel mai aproape de sufletul lui – avea o înclinaţie deosebită pentru a interpreta doine şi mai ales pentru a transmite acea trăire, acel fior inexplicabil care îţi cuprindea inima atunci cînd îl auzeai doinind”, povesteşte Cosmina Muntean. Deşi viaţa i-a adus preţuire din partea publicului, Drăgan Muntean a rămas acelaşi om modest, cu o voce caldă, care întotdeauna dorea să descreţească frunţile oamenilor prin cîntecul lui. “Un lucru foarte important este faptul ca tatăl meu a cîntat din plăcere şi cu foarte multă dăruire folclor autentic. A ţinut foarte mult la folclorul din zona Pădurenilor, la păstrarea tradiţiilor şi nu i-a plăcut niciodată muzica comercială”, spune Cosmina Muntean.

 

Orice problema avea solutii. Îndrăgitul interpret a fost întotdeauna un optimist: “Drăgan Muntean era un tată aşa cum poate mulţi şi-ar fi dorit să aibă. Şi-ar fi dat chiar şi viaţa pentru familie. În ceea ce mă priveşte, pot spune că la el totul avea o rezolvare, alerga mult şi se zbătea pînă cînd totul se rezolva. Era omul la care mergeai cu problemele, cu necazurile tale şi plecai mai liber, mai încrezător în viitor, în ceea ce va veni”, spune fiica interpretului.

 

Asteptare. Chiar dacă au trecut şase ani de la dispariţia lui Drăgan Muntean, familia încă nu s-a obişnuit cu faptul că acesta nu mai este. “De multe ori stau cufundată în gîndurile mele şi nu realizez că el nu mai este – îl aştept să apară, să mai stăm puţin de vorbă, să mă întrebe ceva. Astfel, realizez cît de mult îmi lipseşte. E trist pentru un copil să îşi piardă tatăl şi doar cei care trec prin aşa ceva ştiu ce înseamnă. Tata a dat multă veselie şi multă fericire vieţii mele, multe momente importante din viaţa mea nemaiavînd aceeaşi intensitate ca odinioară. De multe ori le-am spus cunoscuţilor că nu înţeleg de ce tot timpul mă gîndesc la aniversarea mea de la douăzeci şi unu de ani, de parcă nu mi-aş mai fi serbat ziua de naştere în nici un alt an, apoi singură mi-am dat răspunsul – a fost ultima aniversare la care a fost prezent tata, iar de atunci parcă timpul s-ar fi oprit în loc. Cu tata nu puteai să fii trist niciodată, pentru că era un om glumeţ şi îi plăcea mult să fie alături de ai lui, să petreacă cu cei dragi. Dacă ar fi să îl descriu în cîteva cuvinte, aş spune că a fost un mare român, se mîndrea cu ţara noastră oriunde mergea – şi cîntecul l-a purtat mult prin lume –, era un om generos şi, aşa cum spunea cineva, «îşi oferea sufletul, cum frîngi o pîine»“, povesteşte Cosmina Muntean.

×