Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Talentatul Radu Simion a dat examen la Şcoala Medie de Muzică şi a reuşit cu nota 10.
Acum este celebru in toată lumea, dar mai intăi a fost şi el elev. "Pentru că aveam aşa o notă mare, profesorii au spus că trebuie să fac un instrument mai greu şi au decis să studiez ţambalul cu George Pantazi. Acesta a plecat in China pentru un turneu de şase luni şi riscam să rămăn repetent, drept pentru care tata a mers la director şi au decis să mă mut la clasa de nai a lui Fănică Luca. Maestrul Fănică Luca venea de la repetiţia cu orchestra Barbu Lăutaru, care ţinea de filarmonică, avea naiul la el. Mi-a dat naiul să suflu. Eu am avut curaj, am suflat imediat, şi el a rămas impresionat, incăntat, a zis că o să fiu mare naist. Era deosebit. Era sever din dorinţa de a realiza. Ştiţi cum sunt copiii la 8, la 10, la 12 ani, sunt puşi pe joacă, pe rele, n-au răbdare să stea. Trebuie să munceşti, să studiezi, iar noi nu aveam răbdare, nu prea studiam. In schimb eram foarte receptiv. Un specialist cum era el vedea imediat că nu studiam."
MALAGAMBIST. "Ne mai scăpa căte o palmă, spune Radu Simion. Aveam freză de malagambist, o sarma in faţă, cum se purta odată, cu briantină multă. Cănd ne vedea aşa ne trimitea să ne spălăm. Cum să se ducă briantina cu apă rece? Apoi ne spunea să ne dăm părul pe spate, dar el tot pe ochi venea, aşa că iar mai luam o palmă. Cănd era vorba să fii ajutat de el, te ajuta. Cu imbrăcăminte, cu incălţăminte. Eram toţi băieţi săraci. Şi ne cumpăra haine. S-a dus la director, a vorbit să ni se dea bursă, pentru că noi eram suflători şi aveam nevoie să măncăm. Ne chema la el acasă. Soţia lui ne făcea plăcintă. Venea toată clasa acolo".
Amintiri de elev
Sandu Alexandru, artist instrumentist o lungă perioadă de timp la Ansamblul Doina al Armatei, ii acompania prin anii â60 pe elevii profesorului Fănică Luca. "Era un bun pedagog, dar in acelaşi timp putea să fie dur dacă nu-l ascultai. Eu ii acompaniam la pian pe elevii săi de la nai, eram băieţii sărăcuţi, dacă nu treci prin astfel de momente nu ai de unde să ştii, aşa că scotea bani din buzunar şi ne lua de măncare. Ţin minte că mă trimitea să iau covrigi sau păine caldă cu salam, şuncă de Praga şi, dacă nu-i aduceam restul corect, primeam două palme. Nu pentru că era rău, ci pentru că trebuia să fiu atent la astfel de amănunte. Pentru binele meu.
Tactică de profesor
Radu Simion işi aminteşte: "Eram vreo zece elevi. Nu amesteca faptul că era profesor, avea pretenţie să ştii la perfecţie materialul pe care ţi-l preda. Nu te mai cunoştea altfel. Meritai să te laude, te lăuda, dacă meritai să te critice o făcea. Ne dădea lecţii in afara programei şcolare. Aşa am crescut profesional mult. Un tip extraordinar. «De ce nu sufli bine, n-ai studiat». Colegul meu, Dobre Tudor, spunea: «Nu, maestre, n-am măncat». «Bine. Nici eu n-am măncat. Ia bani de aici şi ia şi mie ceva de măncare». Lua o franzelă, şuncă de Praga. Cănd ajungea cu măncarea, el gusta şi spunea că este om bătrăn şi nu mănăncă sărat. Aşa că ne dădea nouă să măncăm. Asta era tactica lui. Era strict, chiar dur, pentru că ştia că poţi şi nu vrei."
