Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Moţu era la vărsta de şapte ani (eu aveam vreo 11), fără indoială, cel mai frumos băiat din cartier.
Moţu era la vărsta de şapte ani (eu aveam vreo 11), fără indoială, cel mai frumos băiat din cartier.
Locuia pe atunci pe strada Cazărmii colţ cu intrarea Bagdad, peste drum de Aleea Pretorian, la căţiva paşi de mine. Un copil cu bucle negre, ochi verzi, smead şi roz in obraji, plin de chef de joacă şi de pozne, mereu pus pe cerutul colţului de franzelă de la mamele vecinilor, care nu-i rezistau. Ciudat, era aproape imposibil să te superi pe el...
GENIAL. Au trecut nişte ani şi l-am revăzut, actor de teatru, mim genial, căntăreţ, recitator inegalabil. Ne-am mai intălnit in Televiziune, unde impreună cu Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru lucra cu Alexandru Bocăneţ la unele dintre cele mai gustate spectacole ale anilor â70. O dată au ieşit ei din platou şi am intrat la o transmisie, cred că pentru Apollo 13. Am apucat să schimbăm căteva cuvinte...
L-am căutat peste o vreme cu rugămintea să dubleze in romăneşte un serial realizat şi prezentat de Carl Sagan. A acceptat fără ezitări deşi telefonul meu cădea foarte prost, in ziua aceea işi pierduse tatăl. Nu am ştiut şi nu mi-a spus nici un cuvănt. Luni de zile am inregistrat comentariul, am făcut ceea ce se cheamă post-procesare pentru a nu pierde mai nimic din senzaţionala coloană sonoră, lecţie de muzică pentru amăndoi.
Am tot vorbit despre muzică, ne-am mărturisit slăbiciunea pentru un grup de mult uitat, "Dr. Hook and the Medicine Show", cei care căntau "Sylviaâs Mother" şi am mai schimbat căte o vorbă pe coridoarele Radioului şi Televiziunii. Nu ne-am mai intălnit.
L-am mai văzut, l-am mai auzit, m-am bucurat că mă pomeneşte ca vecin intr-un interviu acordat unei reviste de sport. Iar au mai trecut nişte ani şi cartierul in care copilărisem a dispărut sub un colos de beton şi de urăţenie, oraşul nostru s-a schimbat peste măsură, actorul era acum om de radio.
Incă puţin şi Moţu Pittiş a intrat in nemurire. Nu sunt in stare să vărs o lacrimă. Dar la fel ca in ziua in care Moţu deplăngea pierderea unui erou cultural, John Lennon, mă voi aşeza pe podea şi ii voi asculta, pentru a mia oară, recitarea din Cantafabule...
Colegi in Cabina 16
Colegi in cabina 16 a Teatrului "Bulandra": Mircea Diaconu, Virgil Ogăşanu şi Moţu - Florian Pittiş. "Viaţa de cabină e ca o viaţă de front", apreciază actorul Mircea Diaconu, după ce, rănd pe rănd, au fost părăsiţi de alte nume celebre ale teatrului romănesc: Cornel Coman, Petre Gheorghiu şi Mihai Mereuţă. Acum a plecat şi Moţu. "Am fost ca fraţii. Ne cumpărasem televizor, ceşti de cafea, tacămuri. In fiecare lună străngeam un fond de rulment. Casierul era el. El propunea şi investiţiile", povesteşte Mircea Diaconu. Din păcate, celebra cabină 16 a fost transformată in cameră de prevenire şi stingere a incendiilor. (Luminiţa Ciobanu)
Prieten de nădejde şi de "improvizaţii"
Prietenia: cuvănt de ordine in Cabina 16. "Florian Pittiş prezenta un concert al orchestrei Sfinx cănd trebuit să plece urgent şi m-a rugat să-l inlocuiesc. Am acceptat. El citea scurte pastile ale lui Radu Cosaşu. Cu puţin timp inainte de spectacol, am vrut să merg să iau textele. Numai că nu s-a găsit cheia de la cabina in care se aflau. Brusc, mi-am adus aminte că le-aş fi putut inlocui cu ceva. Am mers şi am luat de acasă mai multe notiţe de-ale mele: «texte de noapte, de copil nervos», cum le numesc eu, pe care le-am citit." La răndul său, Florian Pittiş l-a inlocuit pe Micea Diaconu in spectacolul "Elisabeta I", unde primise rolul lui Flilip al II-lea al Spaniei. "M-am imbolnăvit de hepatită, iar el a preluat toate pasajele mele. La un moment dat, era o teorie despre moartea lui Iisus: «Un cui in măna dreaptă, un cui in măna stăngă şi alte două cuie la picioare». Numai că, fără să-şi dea seama, Moţu a inlocuit litera din mijloc a cuvăntului cui, rostind o inşiruire de cuvinte, de a căror tentă sexuală şi-a dat seama la final", işi aminteşte actorul. (Luminiţa Ciobanu)
Ziare... pe podea
"In anii 1977-1978 ne cumpărasem case, in aceeaşi perioadă. Mergeam prin oraş, prin magazine de scule, de tămplărie, de bricolaj. Florian Pittiş rămănea la uşă şi fuma. Cănd ieşeam noi (Mircea Diaconu fiind insoţit şi de un alt prieten - n.r.) ne privea cu dispreţ. La un moment dat, i-am zis: «Nu mai face pe nebunuâ! Tu ce-o să-ţi pui pe jos, in casa aia a ta?». Răspunsul a fost unul genial: «Ziare. Asta am să pun pe jos. Ziare»", incheie Mircea Diaconu. (Luminiţa Ciobanu)
