Suflete caline, inimi de lăutari

Apariţiile televizate ale Fraţilor Gore se leagă de emisiunile lui Ion Filip, unul dintre pionierii Televiziunii Romăne. Dănsul este unul dintre primii realizatori care au lucrat la această instituţie. Ion Filip a avut amabilitatea să ne impărtăşească poveşti cu Fraţii Gore.

La televiziune, taraful fraţilor Gore era considerat a fi "cel mai autentic".

Apariţiile televizate ale Fraţilor Gore se leagă de emisiunile lui Ion Filip, unul dintre pionierii Televiziunii Romăne. Dănsul este unul dintre primii realizatori care au lucrat la această instituţie. Ion Filip a avut amabilitatea să ne impărtăşească poveşti cu Fraţii Gore.

FORMAŢIE AUTENTICĂ.

"Eu am colaborat de căteva ori cu această formaţie. Taraf de muzică lăutărească. Din căte formaţii instrumentale cunosc, mi s-a părut a fi cea mai autentică din punct de vedere al repertoriului lăutăresc. Era o formaţie de crăşmă, de mahala, de margine de Bucureşti. Aveau un repertoriu extrem de autentic, cred că era moştenit din generaţie in generaţie", afirmă dl Filip. Despre cei doi Gore, realizatorul tv işi aminteşte că: "Formaţia era condusă de Aurel Gore, care era un violonist foarte bun, dar şi un dirijor foarte bun, pe linia căntecului lăutăresc. Aurel Gore mai avea o fată, care cănta tot muzică lăutărească, şi un frate, Victor Gore. Acesta era acordeonist, un excepţional instrumentist, dar el excela prin repertoriul vocal pe care il avea. Nimeni nu poate uita căntecul acela «Cine n-a crescut copii...». Excepţionale versuri! Dar in afara versurilor care aveau o formă şi o topică de asemeni autentic populară, tipul avea un dar excepţional de interpret".

PRIETENIE.

Toate inregistrările, toate emisiunile realizate impreună cu Taraful Fraţilor Gore nu puteau să nu ducă intr-un fel sau altul la o apropiere intre realizator şi fraţii Gore.

"Mă apropiasem foarte mult de Victor Gore. El avea un suflet calin, era foarte comunicativ şi cald. Aurel era mai autoritar puţintel, poate şi datorită faptului că era şi şef de orchestră şi trebuia cu autoritate săşi ţină in mănă oamenii".

Despre ceilalţi membri ai tarafului, dl Filip nu are prea multe cuvinte de spus. Dănsul consideră că, oricum, "intr-o orchestră contează in primul rănd conducătorul de formaţie, pentru că el imprimă repertoriul, calitatea... şi apoi grupul de solişti vocal-instrumentişti pe care ii acompaniază orchestra".

INTĂMPLĂRI DIN STUDIOUL A.

Savoarea intămplărilor de demult, a filmărilor lui Ion Filip cu marii artişti ai scenei populare ori lăutăreşti, nu a dispărut pentru dănsul nici acum. Fraţii Gore nu puteau lipsi din catastiful personajelor ce nu trebuie uitate. O povestire legată de aceştia ii trezeşte realizatorului zămbete...

"Cu fraţii Gore eu am avut filmări numai in studio, asta pe la inceputul anilor ’70. La una din emisiunile cu ei, trebuia să cănte Romica Puceanu. Această femeie era foarte pretenţioasă, uneori ţăfnoasă. Le impunea şefilor de orchestră să cănte alături de ea doar cine voia ea, altfel nu accepta. Atunci eram in Studioul A al televiziunii. Oricum nu erau decăt două studiouri. Era studioul A, de 400 de metri pătraţi, şi studioul B, cel mic, care cred că avea vreo 40 de metri pătraţi. Eram atunci la repetiţii şi a venit şi fata lui Aurel Gore, un pic mai tărziu. Cum a văzut-o pe fată, Romica Puceanu s-a repezit ca un uliu la ea, să o smulgă de cap. A sărit taică-su să o scape din măinile ei. Pe motivul că i-a luat o piesă şi s-a dus cu ea la radio să se inregistreze cu ea, cu piesa Romicăi Puceanu. Era vorba de piesa aceea cu «damigeana», chit că ea o avea inregistrată pe plăci..."