Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marian Alexandru este actualmente dirijorul Ansamblului "Ciocărlia", insă este angajat al acestui ansamblu din 1988, ca violonist. In 1993 făcea parte din orchestra regretatului Ştefan Bucur, moment in care l-a cunoscut şi pe maestrul Zamfir.
Marian Alexandru este actualmente dirijorul Ansamblului "Ciocărlia", insă este angajat al acestui ansamblu din 1988, ca violonist. In 1993 făcea parte din orchestra regretatului Ştefan Bucur, moment in care l-a cunoscut şi pe maestrul Zamfir.
"Venirea mea in trupa lui Ştefan Bucur a mers mai departe in cunoaşterea dlui Gheorghe Zamfir. Formaţia lui Ştefan Bucur concerta in străinătate. Colaborarea cu dl Zamfir durează şi astăzi prin Orchestra Naţională de Folclor. Primele repetiţii adevărate pe care le-am avut au durat vreo trei luni de zile fără pauză, doar rar, sămbăta sau duminica. In acea perioadă ne pregăteam pentru un mare concert la sala Olympia din Paris la care a participat şi marele acordeonist Vasile Pandelescu. In acele trei luni, după fiecare repetiţie, maestrul Zamfir avea un dar pe care il are şi azi. După ce căntam stăteam de vorbă despre ce am făcut, ce piesă am abordat, de unde provine, ce esenţă are, ce emoţie trebuie să transmită. In cele trei luni eram ca şi copiii de la şcoală. După o muncă titanică, au urmat foarte multe turnee in străinătate, incununate de succes", işi aminteşte cu bucurie dirijorul Marian Alexandru.
ORCHESTRAŢIE. Simion Pop, artist emerit, interpret de excepţie, i-a fost alături naistului Zamfir mulţi ani după ce acesta a devenit dirijorul Ansamblului "Ciocărlia". Numeroase concerte şi succese i-au apropiat pe cei doi artişti, intre care s-a legat o prietenie care a durat peste decenii. "Din 1963 am fost prim solist la Ansamblul «Ciocărlia», reprezentănd zona Someşului din Transilvania. Bunul meu prieten Gheorghe Zamfir a venit şi a revigorat Ansamblul «Ciocărlia» pentru că a adus spiritul lui tănăr şi neastămpărat şi creaţiile lui minunate, cu orchestraţii deosebite, la concurenţă cu maestrul Constantin Arvinte. In turnee ne mai abăteam, după căte un spectacol, şi pe la casele noastre părinteşti, unde ne aşteptau cu toate onorurile, cu sarmalele şi bucate tradiţionale. Gheorghe Zamfir imi spunea de fiecare dată: «Eu fac mămăliga!»".
TĂMĂDUIRE. Marele naist a reuşit să scape de ulcerul căpătat in anii in care cănta la nunţi, in fragedă tinereţe. L-a ajutat să scape de boală inimosul său prieten Simion Pop. "Gheorghe Zamfir suferea de ulcer in vremea aceea. Odată, ajunşi la Orăştie, il durea foarte rău stomacul, iar eu ştiam pe cineva foarte priceput care i-a dat nişte amestecuri speciale, dăndu-i pur şi simplu o trăistuţă de ceaiuri. Aşa a reuşit să scape de ulcer", continuă Simion Pop.
Un dirijor teribil
Gheorghe Palcu, prieten din tinereţe dar şi artist de seamă in Ansamblu "Ciocărlia", işi aminteşte cu drag: "Doamne, ce tineri mai eram... Ne-am cunoscut pe timpul facultăţii la Conservatorul «Ciprian Porumbescu». El dirija orchestra Casei Studenţeşti «Grigore Preoteasa». Era zvelt, avea păr bogat, foarte rapid in mişcări şi animat de o bucurie lăuntrică ce poate veni numai de la Dumnezeu. Atunci cănd dirija era ager, iute. Te uimea firea lui puternică, ambiţioasă, dar dublată de o mare sensibilitate. Din 1967, a devenit dirijorul Ansamblului «Ciocărlia». Teribil ca dirijor. Gheorghe Zamfir a ridicat naiul din starea lui de taraf şi l-a aşezat in faţa orchestrei simfonice". (Gabriela Boeriu)
