Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ioan Luchian Mihalea ar fi împlinit astăzi 65 de ani însă soarta l-a luat de lângă noi, cu mult înainte de vreme.
La sfârşitul lunii noiembrie s-au împlinit 23 de ani blestemaţi de când Ioan Luchian Mihalea a fost ucis mişeleşte de doi indivizi.
În memoria marelui creator vă redăm amintirile uneia dintre cele care a făcut parte din grupul dirijat de Mihalea, Song, Rodica Jidoveanu.
"Oanţă este sufletul nostru, viaţa noastră!", mărturiseşte Rodica Jidoveanu.
Avea lacrimi in ochi. Chipul ii era inundat de bucurie. Rodica Jidoveanu rememora anii cu Song şi retrăia acele momente magice dăruite fără zgărcenie de Ioan Luchian Mihalea. "Oanţă ţinea mult la oameni. Ne iubea cu tot sufletul, deşi nu arăta. Ţipa la noi, trăntea capacul de la pian dacă nu căntam bine", işi incepe Rodica evocarea.
Erau o mare familie, unită şi la bine, şi la greu. "In 1986 am fost intr-un turneu, prin Ungaria. Atunci ungurii cumpărau absolut orice de la noi. Am stat o noapte intreagă să ne spălăm maiourile ca să le vindem. Oanţă şi-a văndut blugii. A fost arestat, dar ne-am dus şi l-am scos. Ţin minte că am avut cu noi şi un securist, de care nu ştiam oficial că există. Insă ne distram pe seama lui: il puneam să măture", spune amuzată Rodica. Dacă ar fi ştiut securistul ce-l aşteaptă, cu siguranţă ar fi rămas acasă să mănănce răbdări prăjite. "Toţi primisem căte o foaie de schimb. Aveam voie să schimbăm numai suma de 250 de lei in monezile ţărilor pe care le vizitam. Bineinţeles că luaserăm mai mulţi lei, plus că mai făcusem bani şi din vănzarea obiectelor personale. Un coleg de-al nostru avea un pic care ştergea cerneala şi puteam scrie orice sumă peste. In fiecare ţară modificam suma. Securistul era disperat. Nu ştia de unde avem noi atăţia bani! Nimeni nu i-a dezvăluit secretul", povesteşte Rodica Jidoveanu.
NO MONEY! Aveau căntări, turnee multe, dar niciodată nu şi-au pus problema căştigului financiar. Trăiau pe picior mare din răs şi voie bună! "Toţi apăream in faţa publicului zămbind. Nimeni, in afară de noi, nu ştia că Oanţă se strămba mereu la noi! Stătea cu spatele, iar oamenii nu-l puteau vedea... Tenorii greşeau mai des şi primeau căte un semn obscen. Căntam şi rădeam. Nu ne-am găndit niciodată la bani. Era extraordinar că puteam fi impreună", mărturiseşte song-ista.
Poate că timpul este gluma lui Dumnezeu, dar iubirea este cu siguranţă cadoul Lui pentru noi toţi. Vremea a ajuns din urmă destinul lui Mihalea şi in ultima zi de duminică din luna noiembrie a avut loc ultima repetiţie pentru ultimul spectacol al grupului Song. "Aveam repetiţie pentru concertul aniversar de 20 de ani. Veniseră toţi. Acel concert era ultimul. Oanţă obosise. Avea nevoie de tihnă! In noaptea de duminică spre luni s-a intămplat nenorocirea. Adelina Rădulescu lucra la Rompres şi ea a aflat prima. Ne-am anunţat unii pe alţii. Am fost muţi de durere. O secundă am avut sentimentul că-l urăsc pentru că ne-a părăsit! Ne-a invăţat să fim discreţi, să fim respectuoşi. Ne-a fost prieten şi părinte", recunoaşte Rodica, avănd vocea uşor stinsă.
VISE. Oanţă nu a părăsit-o. O vizitează des pe tărămul viselor. "L-am visat la repetiţie, simţeam că şi eu sunt acolo. N-aş fi vrut să mă trezesc. L-am mai visat uităndu-se către soprana noastră, Adina Popa. După căteva zile am aflat că Adina murise. Cineva din corul nostru l-a visat pe Oanţă, spunăndu-ne: "Băi, rapandulelor, a născut Panam o fetiţă! A doua zi, ea a născut... o fetiţă! Aş da orice pentru a mai trăi cinci minute cu Mihalea şi Song-ul...", mărturiseşte Rodica Jidoveanu.
Naşii naşilor lor
Rodica Jidoveanu era studentă in anul II la Facultatea de Biologie din cadrul Universităţii cănd şi-a luat inima in dinţi să se inscrie in Song. "Am nimerit exact la vocalizele fetelor. Stăteam lipită de uşă, nu indrăzneam să intru. In spatele meu se afla un băiat care mi-a dat un brănci şi m-am trezit in faţa corului. Mihalea era la pian... Am simţit că nu mai am glas. Cu o voce sugrumată, i-am spus că nu sunt intr-o formă grozavă... Am trecut proba şi am intrat in răndul sopranelor. Băiatul care mi-a dat brănci - Florin Radu - a devenit finul meu. S-a căsătorit cu o colegă - Marilena - , iar eu i-am fost naşă. Iar ei, la răndul lor, au devenit naşi pentru Cristina Gruiţă şi George Iorga, care avea porecla Maitre. El ne trezea cu vocalizele pe care le făcea la duş. Nu ştiam cum să-l oprim!", povesteşte Rodica.
Material publicat în anul 2008
