Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum să vorbesc despre "Profu'™" in atăt de puţine cuvinte, cănd a avut un rol atăt de important in copilăria şi adolescenţa mea?!
Cum să vorbesc despre "Profu'" in atăt de puţine cuvinte, cănd a avut un rol atăt de important in copilăria şi adolescenţa mea?!
Ioan Luchian Mihalea a fost pentru mine, timp de zece ani, dirijorul exigent de la Minisong şi Song, profesorul serios de pian şi canto, dar şi musafirul simpatic de duminică, "fratele mai mare" care avea grijă de mine in turnee, prietenul pe care mă puteam baza oricănd.
ŞCOALA 197. N-am să uit niciodată prima intălnire: septembrie 1986, Şcoala generală nr. 197 din Drumul Taberei, sala de repetiţii de la parter a Minisong-ului. Fiecare copil din şcoală şi din cartier işi dorea să ajungă aici măcar pentru a participa la preselecţie. Pe profu’ il ştiam de la televizor, dar mi-l imaginasem cu totul altfel. Mult mai dur. Văzănd atmosfera din clasa plină cu cel puţin 40 de copii, mi-am dat seama că, deşi era o activitate foarte serioasă, cel mai important lucru era să ne simţim bine, să rădem, să ne jucăm. După ce am intonat căntecelul pe care-l pregătisem şi am reuşit să redau perfect căteva note căntate la pian de profu’... am aflat că fac deja parte din grup. Chiar la vocea I! Din acel moment copilăria mea s-a schimbat. Abia aşteptam după-amiezele de marţi şi vineri pentru a merge la repetiţii. Deşi stăteam la cinci minute de şcoală, plecam cu o jumătate de oră inainte, nu cumva să ajungă profu’ mai devreme şi să inceapă repetiţiile fără mine! Şi asta pentru că in clasa aceea banală in care repetam, cu pianul uzat de mult prea multe acorduri, nu invăţam de la profu’ doar să cănt, ci şi ce inseamnă seriozitate, disciplină, comunicare, inţelegere, ataşament faţă de cei din jur.
GRIJULIU. După două luni de "rodaj" am inceput să particip şi la spectacole. Foar-te serioase: Sala Palatului, Atheneul Romăn, Sala Polivalentă, Sala Dalles. Apoi au inceput turneele prin ţară şi străinătate. A fost momentul in care Ioan Luchian Mihalea, dirijorul şi profesorul, a devenit şi "fratele meu mai mare" care trebuia să-mi poarte de grijă. Avea grijă ce măncăm, in ce condiţii dormim, dacă suntem potrivit imbrăcaţi, să nu fim ţinuţi prea mult la filmări.
Aveam doar 10 ani in 1988, cănd profu’ a hotărăt că pot cănta impreună cu Song-ul, ca solist, un căntec de iarnă, destul de dificil de intonat. Am descoperit atunci o altă latură a lui Ioan Luchian Mihalea: seriozitatea. La repetiţiile Song-ului se muncea serios, mai ales inainte de cel mai important concert, cel din decembrie. Dar, chiar şi cănd eram obosiţi, căntam cu atăt de mare plăcere, incăt ai fi jurat că veneam după o vacanţă lungă şi este primul spectacol pe care-l avem. Aşa fusesem invăţaţi de Ioan Luchian Mihalea. Să căntăm din suflet!
Omagiu mai mare nu exista
Miracolul numit Minisong i s-a datorat, bineinţeles, tot lui Ioan Luchian Mihalea. Profesor, prieten şi coleg de joacă al copiilor din grup. Il iubeau, il divinizau, iar el ştia asta. "E singurul lucru care imi place foarte mult. Cred că este o nebunie (in sensul bun al cuvăntului) să fii copil oricănd. Este in acest grup un copil care vine la şcoala generală nr. 197 (din Drumul Taberei) tocmai din Titan. Pentru mine, un omagiu mai mare nu există. Totodată, părinţii işi lasă copiii in turnee cu cea mai mare incredere, ceea ce spune mult", declara Mihalea intr-un interviu. (Cătălina Iancu)
Dana Banana, la 3 ani, cea mai mica din grup
Copiii din Minisong il numeau pe Ioan Luchian Mihalea, simplu, Profu’. Şi Profu’ a primit-o pe Dana Rogoz in Minisong pe cănd avea doar 3 ani. Era cea mai mică membră a grupului.
"L-am iubit ca pe tatăl meu, iar moartea lui a fost şocul vieţii mele. Mi-e teamă că tot ce aş spune acum ar fi prea puţin pentru ce am trăit in Minisong alături de Profu’.
Primul turneu in străinătate l-am ratat, fiind mult prea mică. Dar fratele meu mai mare, care făcea parte din Minisong, a mers şi mi-a adus cadou o banană. Nefiind familiarizată cu acest fruct, fiind inainte de ’89, m-am aruncat să mănănc coaja. Cănd Profu’ a auzit povestea, m-a poreclit Dana Banana. Şi aşa mi-a rămas numele in Minisong. Mi-a compus poezii, una fiind legată chiar de familia mea, pe care le spuneam cu măndrie pe scenă. A avut grijă de mine ca de propriul lui copil, in turneele din ţară şi străinătate, m-a cărat in cărcă de nenumărate ori, mi-a adus unele dintre cele mai frumoase momente din viaţă. Il visez pe Profu’ şi acum foarte des şi am ocazia să ii spun in vis căt de mult il iubesc", ne-a declarat Dana.(Cătălina Iancu)
Il iubim foarte mult...
Cincizeci de copii entuziaşti, dornici de a face muzică in timpul lor liber. Iată ce spuneau, in 1991, copiii din Minisong. Ilinca Ioan-Franc (clasa a 7-a): "Sunt de opt ani in grup. Il iubim foarte mult pe domnul Mihalea şi dănsul ne iubeşte la fel". Claudia Petre (clasa a 6-a): "Sunt de şase ani la Minisong şi imi place foarte mult să cănt". Andreea Handrea (clasa a 4-a): "Suntem un grup de copii formidabili. Căntăm din plăcere". Florentina Agrigoroaie (clasa a 5-a): "Vin de trei ani la cor. Prefer să vin aici, să invăţ ceva, decăt să stau afară fără rost". (Cătălina Iancu)
