Dulceaţa dură

Interpreta Elena Me­rişoreanu îl cunoaşte pe Ion Do­lă­nescu de mai bi­ne de 40 de ani, de când acesta era militar la “Ansamblul Cio­câr­lia”

Interpreta Elena Me­rişoreanu îl cunoaşte pe Ion Do­lă­nescu de mai bi­ne de 40 de ani, de când acesta era militar la “Ansamblul Cio­câr­lia”. Prima amintire, un mo­ment hazliu: “Pe vremea când am dat concursul la «Ansamblul Ciocârlia» aveam 16 ani, iar eu am spus că am 18 ani. A venit la mine şi mi-a spus: «Eu sunt Ion Dolănescu, scrie în cerere că ai 18 ani!”.

“Îmi aduc aminte că eram invitaţi la diferite chefuri şi dimineaţa marele artist, regretatul Ionel Budişteanu, ne muştruluia tot timpul pentru că noi, fetele, nu mai puteam vorbi, darămite să mai şi cântăm”, îşi aminteşte Elena Merişoreanu. “Ion Dolănescu cânta până târziu şi dacă dimineaţa îl puneai în scenă nu avea răguşeală, nu avea nimic. Maestrul Budiş­teanu ne spunea: «Nu vă pu­neţi niciodată cu Dolănescu, că ăsta-i om rezistent»“

DIN VIAŢĂ. “De Ion Dolănescu mă leagă foarte multe amintiri frumoase, mai ales că noi am fost întotdeauna alături unul de ce­lălalt, apropiaţi şi la bine, şi la rău, povesteşte Elena Me­rişoreanu. Este un om vesel, aşa cum îl ştie toată lumea. La el acasă nu se termină niciodată petrecerile cu cei dragi. Cred că nu s-ar simţi bine dacă într-o singură zi nu ar avea musafiri. Rămâne un om deschis şi foarte ge­neros, un coleg minunat, o persoană deosebită, chiar şi în spatele scenei. Cu siguranţă este şi va rămâne o le­gendă a cântecului nostru popular. Repertoriul său în­seamnă cântece legate de viaţa lui, multe piese de su­flet, toate încărcate de o sensibilitate aparte.”

INEGALABIL. Pentru Elena Merişoreanu, Ion Dolănescu este regele muzicii populare: “Niciodată nu vrea să recunoască acest lucru şi întotdeauna spune că el este «slujitor» al muzicii populare, deşi este o vedetă în ade­vă­ra­tul sens al cuvântului, ală­turi de Irina Loghin, Maria Ciobanu şi Benone Sinulescu. Eu zic că aceşti oameni nu pot fi ega­laţi”.

“Vocea lui Ion Dolănescu a avut întotdeauna ceva in­te­resant. Vocea lui şi cea a lui Benone Sinulescu erau speciale, în sensul că ei aveau un timbru «puţin feminin», ceva nemaiîntâlnit până atunci. Ca să te gândeşti la un cân­tec care ocupă locul cel mai important în muzica pe care o abordează Ion Do­lă­nescu este foarte greu să alegi, spune Elena Merişoreanu, pentru că aproape toate cân­tecele lui sunt şlagăre. În orice capăt al lumii te-ai duce lumea îi cere cântecele. Melo­diile lui se vor auzi pre­tutindeni.”

Un castel de nisip

Pentru Ionela Prodan, amin­tirile cu şi despre Ion Dolă­nescu sunt multe şi toate cu un farmec aparte: “Dacă ai spune Ion Dolănescu şi ai căuta un singur cuvânt care-l caracterizează cel mai bine, acela ar fi: «de neînlocuit». Ion Dolă­nescu este un om foarte, foarte dur cu el însuşi. Pe cât era de maleabil cu cei din jur, tot pe atât era de dur cu el. Am căutat să-i spun să fie dulce cu el, pentru că dulceaţa din tine rămâne celor din jur. Viaţa trece şi dărâmă tot ce construieşti! Este ca un castel de nisip. Important este ce laşi în urma ta”.

O fiinţă renăscută

Ion Dolănescu este unicat, spune Ionela ­Prodan: “Dumnezeu a avut grijă ca nu cumva noi, oamenii, să lovim în stânga şi în dreapta pentru dorinţă şi putere. I-a dat atâta putere, atâta dăruire de a fi singular şi astăzi, ca om care a spus totul în muzică şi în creaţie. Ion Dolănescu ocupă un loc pe care nu l-a avut nimeni niciodată până acum, mulţi, mulţi ani înaintea noastră. Este ca o umbră imensă care se lasă peste noi”. “Du-mă, du-mă, dorule”, “M-am născut într-un bordei”, “M-am născut lângă Carpaţi” sunt doar câteva piese dragi sufletului Ionelei Prodan, care “te duc acolo undeva… la o fiinţă pe care el a renăscut-o, poate e puţin spus, în lumea ţăranului român”. Turneele au fost multe şi toate cu întâmplări dintre cele mai amuzante. Episodul numit “fani” rămâne proaspăt în amintirea Ionelei Prodan: “Fetele veneau la spectacole şi făceau tot ce puteau să vadă pe unde ar putea să intre ca Ion Dolănescu să fie singur. Noi cântam mereu împreună şi bineînţeles că toată lumea credea că şi ­suntem împreună”.

Nostalgia clipelor

“Eram şi noi nişte vedete mari”, îşi aminteşte Ionela Prodan. “Toate fetele căutau să-l prindă singur numai ca să-l atingă şi să-l pupe. După atâţia ani, pot spune că astăzi suntem cei mai buni prieteni. Dacă poate fi ceva pe lume mai scump din ce-şi poate dori un om pentru cel de lângă el, acelea sunt sănătatea, bucuria şi ­fericirea de a retrăi acele momente care i-au adus nume, glorie şi bucurie în viaţă. Asta îi doresc eu lui Ion Dolănescu”, a spus în final Ionela Prodan.