În zbor

Destinul Mădălinei este un zbor. Vocea ei? Ceva care se naşte o dată la cîţiva ani buni.  Puternică, dar şi melodioasă, gravă şi plină de viaţă.

Destinul Mădălinei este un zbor. Vocea ei? Ceva care se naşte o dată la cîţiva ani buni.  Puternică, dar şi melodioasă, gravă şi plină de viaţă. Optimistă, răscolitoare. Un glas à la Maria Tănase coborît în muzica pe care noi o numim cel mai adesea uşoară. Un om care nu abdică de la principii într-o lume în care cei mai mulţi ar face orice să ajungă în faţă. Cînd vocile unor soliste le auzi doar prin talk-show-uri şi abia ştii cum cîntă pe scenă, făcînd un playback amărît, Mădălina refuză să apară la televiziuni dacă tema i se pare nepotrivită. N-a mers niciodată într-un spectacol în acelaşi loc, chiar dacă era doar un orăşel, la mai puţin de două luni. Pentru că îşi respectă publicul. Există reversul dureros ca publicul s-o

uite dacă nu iese mereu în faţă. Dar n-o va uita nimeni, pentru că are mereu grijă să aducă ceva nou în repertoriul ei. În plus, cum poţi să uiţi ceva care te-a încîntat pînă acum atît de mult? Va rămîne în istoria muzicii româneşti. Fata cu chipul şi glasul dragi, cu părul de foc, dar mai ales cu sufletul arzînd.

Destinul Mădălinei Manole este un zbor care se vede bine de la bordul plin de butoane al controlorilor

de trafic aerian, din avionul plin cu pasageri miraţi, dar şi de jos, de unde trebuie să îţi pui mîna pîlnie la ochi ca să poţi privi mai bine. Este sus. Este în zbor.