Surioarele

Prin 1962, două fetiţe care se mai jucau cu păpuşile incă urmăreau apariţiile Margaretei la tv, emisiunile radiofonice, cumpărau reviste in care apărea idolul lor.

Prin 1962, două fetiţe care se mai jucau cu păpuşile incă urmăreau apariţiile Margaretei la tv, emisiunile radiofonice, cumpărau reviste in care apărea idolul lor. Svetlana Sabău (Anca) a copilărit in Brăila, dar cănd s-a făcut mai măricică a inceput să se ducă singură pănă in oraşul vecin, la Galaţi, să vadă spectacolele susţinute de Margareta. Neavănd altă soluţie, tatăl ei venea să o ia din gară la miezul nopţii. Ce mai conta că a doua zi la prima oră trebuia să fie la şcoală? Anca era fericită că părinţii au lăsat-o să mai vadă un recital al celebrei interprete. "Era ca un cerc nevăzut al fanilor Margaretei. Corespondam intre noi, ne dădeam veşti, făceam schimburi de fotografii, afişe, discuri. Pe unii dintre aceşti fani nu am avut ocazia să ii cunosc personal niciodată. Ne unea insă pasiunea comună", povesteşte Anca.

PRIETENIE TRAINICĂ. In 1974 a primit prima scrisoare de la o adolescentă din Bucureşti. Elena Iliescu mergea la spectacolele din Capitală şi ii făcea amicei sale rezumatul concertului. In plus, in fiecare dimineaţă la ora 6:00 mergea să cumpere ziarele in care spera să găsească ştiri noi. După căteva luni de corespondenţă, cele două tinere s-au văzut prima dată. Astfel a inceput o prietenie care durează şi astăzi. Fiindcă erau nedespărţite, Margareta le-a poreclit "Kessleriţele" după numele celebrelor surori Kessler. Mai tărziu s-a stabilit şi Anca in Bucureşti. Amăndouă s-au căsătorit şi veneau la spectacole fiecare cu soţul. Cu toţii o aşteptau pe Margareta la ieşire şi o conduceau spre casă.

Fiecare apariţie a artistei era analizată din toate unghiurile. "Numai cine nu a văzut-o nu işi poate imagina căte flori purta pe braţe de fiecare dată!" işi amintesc "surorile".

Admirator fidel

"Cele mai frumoase momente din viaţa mea au fost şi sunt cu «Margareta noastră»", spune Puiu Munteanu, unul dintre admiratorii fideli ai Margaretei. A văzut-o la televizor, intr-o emisiune de varietăţi. Şi-a făcut un caiet de căntece, a desenat-o, a cumpărat un afiş, a improvizat un album dintr-un caiet de geografie. Aşa şi-a inceput uncenicia de fan. Şi lucrează de peste 47 de ani! A colecţionat fotografii, i-a cumpărat discurile şi a fost disperat cănd era căt pe ce să rateze recitalul Margaretei de la Cerbul de Aur, ediţia din 1969. Dar a găsit soluţia salvatoare: a urmărit show-ul interpretei cocoţat pe gardul vecinilor. Prima intălnire cu Margareta a avut-o la 15 ani. Artista i-a răsfoit albumul filă cu filă şi i-a dat primul autograf. Apoi a fost nelipsit de la spectacolele solistei. "Mergeam tot familionul, iar copiii ii duceau mereu flori pe scenă. Copiii mei au crescut cu imaginea unei Zăne bune." De ceva vreme, Puiu Munteanu, expert in meseria de colecţionar, lucrează la un "Itinerar" al carierei Margaretei.