Debutul

Concursul l-a dat la Ateneul Român în faţa orchestrei Barbu Lăutaru. “O orchestră de 80 de persoane. Maria Lătăreţu a venit la mine şi mi-a vorbit după care s-a dus la comisie: «Dacă nu angajaţi fata asta, nu găsiţi alta mai bună.

Şi… a dat concurs în ’61 în decembrie. Maria Lătăreţu a fost cea care a remarcat-o.

 

Concursul l-a dat la Ateneul Român în faţa orchestrei Barbu Lăutaru. “O orchestră de 80 de persoane. Maria Lătăreţu a venit la mine şi mi-a vorbit după care s-a dus la comisie: «Dacă nu angajaţi fata asta, nu găsiţi alta mai bună. Asta îmi va lua mie locul.” Maria Lătăreţu a fost un titan al muzicii olteneşti şi nimeni nu o poate egala. Până atunci nu o văzusem pe Maria Lătăreţu. O auzisem doar la radio. Dacă ştiam că este ea cred că aş fi avut emoţii şi mai mari. În schimb, Maria Tănase a zis: «Are ceva voce fata asta, dar e urâtă pentru orchestra Barbu Lăutaru». Am plâns şi i-am spus lui Văduva că plec, mă duc înapoi, acasă. Nu m-a lăsat să plec.”

 

TURNEUL. “În ianuarie s-a făcut turneu în ţară cu Orchestra Barbu Lăutaru. Am plecat în primul turneu din cariera mea cu Maria Lătăreţu, Angela Moldovan, Ion Luican, Vlad Dionisie, Emil Gavriş, Rodica Bujor, Ştefan Lăzărescu. În vagon de dormit am colindat toată ţara. 45 de zile. Dădeam şi câte trei spectacole pe zi. Luam şi câte 300 de lei pe zi, ceea ce era un salariu. Am strâns vreo 7.000 de lei. Eu, ca începătoare, deschideam spectacolul. Când se anunţa «Stimaţi spectatori, cântă pentru dumneavoastră Maria Ciobanu», erau ropote de aplauze, publicul credea că este vorba de Lucreţia Ciobanu. Când apăream eu, nu mai spunea nimeni nimic, dar când terminam de cântat, mă aplaudau! Aveam mare succes... Cântam cântecele Mariei Lătăreţu.”

 

CIOCÂRLIA. “După ce ne-am întors din turneu, în februarie, am dat concurs la Ciocârlia. Acolo erau angajaţi Maria Butaciu, Benone Sinulescu, Angela Moldovan, Maria Păunescu. M-a pregătit domnul Văduva. Am cântat cinci piese. Eu învăţasem după ureche şi Văduva m-a ajutat să cânt măsurat, ca să iau concursul. Erau în jur de 400 de persoane. Unul era şchiop, altul cocoşat, altul se uita cruciş... Şi, atunci, mi-am zis: «Doamne, dacă eu sunt urâtă, atunci, cei de-aici cum mai sunt?» Şi am prins curaj. Am cântat aşa de frumos încât dacă închideai ochii şi ascultai… parcă o auzeai pe Maria Lătăreţu. Am cântat «Mă uitai la răsărit», «Vine Gheorghiţă seara din luncă/Îi zboară tractoru’ ca o nălucă», era cântec de viaţă nouă, «Trecui aseară pe lună», «Mult mi-e drag mie Mărin». A cincea piesă mi-o făcuse domnul Văduva «Toată lumea-mi zice aşa/Că nu-i bună dragostea» care era un cântec de pe la noi de pe la ţară, care fusese rearanjat de el. Am cântat dumnezeieşte. Îmi tremurau genunchii, dar am luat concursul. Eu şi Irina Loghin am luat concursul în aceeaşi zi... Vestea bună mi-a dat-o chiar Burnea, care mi-a devenit ulterior soţ, tatăl Cameliei, care făcea parte din orchestră. În şase luni am avut buletin de Bucureşti şi am început serviciul la Ciocârlia.”

 

ŞCOALA. “Ciocârlia a fost o şcoală pentru soliştii vocali. Ne trimitea în culegeri cu magnetofon, fiecare din ce zonă provenea.... Culegeam melodii de pe la bătrâni şi ne făceam repertoriu. Şi n-am mai cântat de la Maria Lătăreţu. Am avut un spectacol cu ea la Cheiul Dâmboviţei, la o fabrică de încălţăminte. Eram cu ea şi Ion Luican. Introdusesem în program un cântec de-al ei, vechi, nici nu mai ştia de el. Dar când l-a auzit, m-a certat: «Să-ţi faci repertoriu, să nu mai cânţi de la mine, că niciodată n-ai să ajungi o personalitate. Pentru că o să te compare lumea cu mine». Ion Luican a venit şi i-a zis: «Taci, cloşco din gură. N-ai tu atâtea cântece să cânţi...» N-am să uit toată viaţa mea că mi-a ţinut parte. La Ciocârlia am crescut. M-am înscris la Şcoala de Artă Populară unde am studiat 3 ani. Ansamblul  angaja profesor de canto, de pian, de teorie şi solfegiu şi aveam în fiecare an examen. Am fost angajată şi la Ansamblurile Doina al Armatei şi Doina Ilfovului, dar m-am întors la Ciocârlia, de unde m-am pensionat în 1990.”