Este uneori prea sensibil!

Aşa il descrie intr-un cuvănt Nelu Ploieşteanu pe nepotul său, Marius Mihalache, maestru absolut al ţambalului.

Aşa il descrie intr-un cuvănt Nelu Ploieşteanu pe nepotul său, Marius Mihalache, maestru absolut al ţambalului.

Provenind dintr-o familie de muzicieni, Marius Mihalache a luat cunoştinţă cu lumea instrumentelor de percuţie la o vărstă foarte fragedă, profesor fiindu-i Victor Manu.

Deşi pasiunea lui se indrepta spre muzica clasică, părinţii au ţinut ca Marius să deprindă şi "moştenirea" generaţiei - muzica lăutărească. Aşa s-a făcut că imediat după Revoluţie a fost luat sub aripă de tatăl său la "Şarpele roşu" - boema Bucureştiului de altădată, unde s-a lansat ulterior ca artist.

SE ALEGE NEGHINA! "Era prin anii ’90, cănd s-a deschis "Şarpele roşu", iar Marius era doar un copil. Avea 15-16 ani cănd a inceput să cănte cu noi acolo. Era cam toată familia noastră. Nu-i prea plăcea lui muzica pe care noi o căntam, insă ne acompania. Cu timpul a dovedit talente nebănuite, reuşind să se evidenţieze de noi, restul. Şi eu şi el am avut şansa, de ce să nu recunosc, de a cănta şi de a ne face remarcaţi in acest local, deşi mulţi lăutari s-au perindat pe aici. Mai e şi un proverb: «Se mai alege şi neghina…», că nu toată lumea e strălucită", işi aduce aminte Nelu Ploieşteanu despre inceputurile relaţiei profesionale cu Mihalache.

"ALESUL". Ţambalul i-a fost oarecum impus de tatăl său. Insă, dincolo de această provocare, talentul lui Marius şi-a spus cu desăvărşire cuvăntul. "Cănta la orice instrument, de la acordeon pănă la vioară. După Revoluţie, viitorul ţambalului - asociat de toată lumea cu lăutăria - era privit cu suspiciune şi «răceală», insă Marius a dovedit contrariul. Prin multă muncă şi perseverenţă. N-a avut copilărie, pentru că muzica iţi distruge copilăria, insă talentele nu trec neobservate. Aşa e dat de la Dumnezeu, iar Marius a fost ales", mărturiseşte cu emoţie unchiul său. Era foarte disciplinat şi foarte atent cu ceea ce făcea, insă totodată era şi rebel. Ii plăcea să stea mai mult singur cu ţambalul, iar dacă cineva incerca să-i dea sfaturi in domeniul lăutăriei, se enerva şi refuza să asculte. Nelu recunoaşte că-l mai urechea uneori, mai ales atunci cănd mai pleca cu căte o fată şi intărzia la program. "Taică’su il cam ţinea din scurt şi nu prea il lăsa să plece. Era şi el tănăr, mai veneau fete pe la el in pauze, şi atunci il strigam: «Băi, treci incoa’, că incepe programul… treci lăngă ţambal, nu mai pleci d-aici!». Are o sensibilitate aparte pe care n-a văzut-o la multă lume. "Este uneori prea sensibil", admite unchiul său. "Nu e ranchiunos, ba, dimpotrivă, exagerat de generos. Totuşi, un cuvănt, o remarcă răutăciaosă ii rămăn intipărite in suflet. Această sensibilitate aparte se remarcă de altfel şi in muzica pe care o face." Sensibilitate care a trecut bariere culturale şi a scris o filă in istoria muzicală a lumii.

Lăutarul inimii

Nelu Ploieşteanu s-a născut la 16 decembrie 1950 in Ciorani, judeţul Prahova, părinţii lui fiind lăutari din tată in fiu. Munceşte chiar de la 18 ani, cănd a inceput să cănte in satul natal şi cănd i-a murit tatăl. Cu timpul a invăţat să cănte şi la pian şi la acordeon. După ’90 a reuşit să lanseze 18 albume. Nici nu-şi mai aminteşte căte spectacole şi turnee a avut. A căntat intre 1990 şi 1998 la "Şarpele roşu" şi la Restaurantul Perla, unde căntă şi in prezent. A avut de multe ori ocazia să rămănă in străinătate, dar a refuzat, pentru că a dorit "să readucă in actualitate muzica veche romănescă". Are cinci copii: patru fete şi un băiat. Cele mai importante colaborări pe care le-a avut au fost cele cu actorii Gheorghe Dinică şi Ştefan Iordache.

Un sentiment unic

Marius Mihalache spune că e ordonat in viaţa de zi cu zi. "De regulă nu prea las intămplarea să joace un rol important in viaţa mea, cel puţin in privinţa carierei. E adevărat că sunt implicat in multe proiecte şi uneori le mai pierd controlul. Par imprăştiat, dar am o dezordine foarte ordonată. Nu las lucrurile să mi se intămple fără să deţin controlul. Am muncit mult. Fiecare cărămidă pe care am pus-o am ştiut exact unde ii este locul. Sentimentul de pe scenă este unic, nu se poate descrie. Secundele in care toată lumea se bucură de ce ai oferit nu se pot compara cu nimic altceva."

"Marius e curat la suflet, Incapabil să găndească rău"

Clara Mărgineanu, poetă şi jurnalistă, a scris versurile pentru albumul lui Marius Mihalache "Dragoste şi foc". "Cuvintele s-au aşezat pur şi simplu unde au crezut ele că le este mai bine. A urmat lucrul pe text, pe silabă, pe accent. Marius e curat la suflet, e incapabil să facă sau să găndească rău... E chinuit de foarte multe şi de el insuşi... Cheltuieşte din propria sa fiinţă căntănd... In muzica lui e jale, e tristeţe, e o dragoste de viaţă de dincolo de lume... Aş spune chiar că e aproape tot ce contează... Mi-a spus odată că biografia sa va fi mereu pe plan secund faţă de artă şi că atunci cănd căntă e fericit."

Cine este Chick Corea

Armando Anthony Corea (Chick Corea). Cel pe care Marius Mihalache il adulează. Născut in Massachusetts, Statele Unite, in 1941, Armando Anthony Corea a inceput să cănte la pian de la vărsta de 4 ani, iar la 17 ani a devenit o mare speranţă a jazzului. In 1968, Corea este luat sub "aripa" unuia dintre geniile muzicii acestui secol, Miles Davis. După despărţirea de Miles, experienţa, pasiunea, spiritul avangardist, mereu in căutarea unor noi forme de expresie, fac din Chick Corea un muzician de mare clasă, care a colaborat de-a lungul anilor cu alte nume celebre din aria jazz-rockului: Stan Getz, Al Di Meola, Larry Coryell, Herbie Hancock, Bobby Mc Ferrin. Muzicianul american are capacitatea de a se… transforma pe scenă! Marius Mihalache explică: "Orice artist care are chemarea spre aşa ceva se transformă pe scenă pur şi simplu. Altfel el nu poate să redea lumii ce simte. Mecanic nu se poate, trebuie să te transformi. E o chestie care se intămplă atunci pe scenă, nu o pot explica".