Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nat King Cole a fost primul afro-american care a avut propriul show la radio şi apoi propriul spectacol la televiziune.
După ce şi-au îndeplinit îndatoririle de invitaţi în emisiunea de radio a lui Bing Crosby, "Kraft Music Hall", trioul, împreună cu pianistul Eddy Duchin, a fost angajat să găzduiască show-urile pentru vară. Acestea înlocuiau emisiunile lui Bing Crosby timp de 13 săptămâni, începând cu 16 mai 1946.
În noiembrie 1956, "The Nat King Cole Show" debuta la postul de televiziune NBC-TV. Programul artistului, primul de acest gen din istorie, a înregistrat pe parcurs un succes neaşteptat. În biografia dedicată lui Nat King Cole din 1978, actorul de comedie Jim Davidson vorbea despre performanţa din televiziune a Regelui.
Început cu un spectacol de 15 minute în serile de luni, programul a fost prelungit în vara anului 1957 la o jumătate de oră. În ciuda eforturilor depuse de NBC şi de colegii lui Nat - Ella Fitzgerald, Harry Belafonte, Frankie Laine, Mel Tormé, Peggy Lee şi Eartha Kitt - emisiunea interpretului a fost supusă ultimatumului din lipsă de sponsori. Deşi companii precum Rheingold Beer, Thunderbird Wines, Regal Beer sau Coca-Cola şi-au anunţat susţinerea, nici un sponsor nu a purtat lupta până la capăt.
EMISIUNI DE SEZON
Ultimul episod al show-ului a avut loc la 17 decembrie 1957. Cole a supravieţuit în spatele ecranului mai mult de un an. Simţindu-se prost pentru lipsa de fonduri necesare realizării emisiunii respective, cântăreţul a decis în cele din urmă să-i pună capăt. La scurt timp, cu regret în suflet, Cole şi-a dat demisia spunând: "Madison Avenue se teme de întuneric!".
Odată cu trecerea timpului, această declaraţie a devenit legendă. Multă lume a considerat că emisiunea nu trebuia oprită, deoarece se bucura de o mare popularitate. De fapt, show-ul lui Nat King Cole a fost suspus unei competiţii. La aceeaşi oră, postul concurent ABC făcea furori cu difuzarea unei emisiuni western cu aspecte de călătorie. În plus, emisiunile de varietăţi nu aveau niciodată un public statornic. Astfel de cazuri erau destul de des întâlnite în rândul marilor celebrităţi. Emisiunile "de sezon" au avut ca invitaţi mari personalităţi precum Frank Sinatra (1957), Judy Garland (1963) şi Julie Andrews în 1972.
"Timp de 13 luni am fost un fel de Jackie Robinson pentru televiziune. După tot ce se spunea despre afro-americani şi faptul că ei nu sunt bine primiţi în televiziune, m-am trezit aici, în platou, cu apăsarea unei bâte pe spatele meu. Numai că oamenii care dictează ce vrea America să vadă şi să audă nu au vrut să joace mingea!", declara Nat King Cole pentru celebra revistă Ebony.
STEREOTIPURI
Premiera emisunii a demonstrat că Nat King Cole are calităţi de moderator. Stilul blând şi romantic cu care interpreta a fost îndrăgit de milioane şi milioane de oameni, iar vânzările de discuri au atins nivelul de "fenomen".
Problemele nu au ezitat însă să apară. Factorul de segregare al Sudului faţă de restul Americii şi-a spus cuvântul. Televiziunea era, cu câteva excepţii, domeniul "albilor". Rarele emisiuni care prezentau imagini cu africanii stabiliţi în America deveneau stereotipuri şi nu aduceau nimic nou. Chiar dacă industriile lucrătoare începuseră deja să conteze pe clasa "neagră".
"Am fost prima gazdă de culoare a unei emisiuni televizate. Şi în sinea mea sunt conştient că mi-a reuşit. Deşi încercări scurte au mai fost... Hazel Scott (1950) şi Billy Daniels (1952)", spunea Cole. Reuşita lui Nat King Cole în televiziune ar fi avut consecinţe negative pentru anumite clase de persoane. Artiştii de culoare ar fi avut probabil mai multe uşi deschise. În pofida reacţiilor de unitate şi înfrăţire întreprinse de marile celebrităţi ale vremii, audienţele au dezamăgit.
PRIETENUL CÂNTECULUI
Dacă audienţele ar fi fost mai mari, cu siguranţă sponsorii nu ar fi încetat să apară. În timp ce se străduia să menţină emisiunea la un nivel acceptabil, Cole susţinea că agenţii de publicitate ar trebui să aibă mai mult curaj.
"Vara trecută, două mari companii s-au arătat interesate de parteneriat. Dar în ultimul moment au spus că nu-şi asumă riscurile. Alţi doi sponsori ne-au refuzat cu răceală, foarte mare răceală. Nu le voi da numele, pentru că nu e frumos, dar sunt firme mari, foarte mari. Ne-au refuzat pe noi, dar au pierdut bani pe spatele unor emisiuni fără succes! Sunt mândru totuşi de faptul că eu am fost pionierul, primul negru care a rezistat mai mult de jumătate de an la tv. În emisiunea mea am vrut să redau speranţele şi să înlătur frica din inimile a milioane de oameni. Am amânat niţel visurile oamenilor, dar în cele din urmă le-am împlinit prin muzică!", mărturisea Cole.
În 1964, artistul şi-a făcut ultima apariţie televizată în cadrul programului lui Jack Benny. Într-un mod extraordinar, Benny i-a permis lui Nat King Cole să dirijeze emisiunea într-un moment în care rasismul în America era încă în floare. Cole a cântat atunci "When I Fall in Love", interpretare catalogată drept una dintre cele mai reuşite. În cadrul emisiunii, acesta a fost prezentat ca fiind "cel mai bun prieten pe care un cântec ar putea să-l aibă".
