Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Phoenix a intrat în istorie cu albumele înregistrate în perioada cea mai fastă din istoria grupului.
La începutul anilor ’70, Covaci şi Kappl au început să se documenteze serios la Institutul de Etnografie şi Folclor şi la Catedra de Folclor a Universităţii din Timişoara, explorări ce au dus la rezultate de excepţie. Cei doi vor impune grupului o schimbare fundamentală în ceea ce priveşte limbajul exprimării artistice, realizând trecerea de la beatul urban de inspiraţie occidentală la un rock aparte, izvorât din folclorul arhaic românesc. La realizarea primului album rock de inspiraţie folclorică, "Cei care ne-au dat nume", se alătură grupului şi Valeriu Sepi (artist plastic) – percuţie, care concepe şi decorul spectacolului, cu măşti populare, talăngi, capre etc. După mai multe spectacole de promovare este lansat şi... primul long play realizat de o formaţie din România. Albumul cuprinde fragmente din opera rock cu acelaşi nume, precum şi o selecţie de piese ale Electrecordului.
GALA SĂPTĂMÂNA. Primul mare spectacol la Bucureşti va avea loc în primăvara anului 1972, în cadrul "Galei Săptămâna", în acea vreme, cea mai "vioaie" publicaţie privind "orientarea" muzicală. Spectacolul a avut două părţi, în prima fiind grupul Sfinx, în frunte cu inegalabilul Dan Andrei Aldea, dar şi alţi invitaţi "grei" ca Pittiş sau Caramitru. În partea a doua, Phoenix, cu Modern (condus pe atunci de Petre Magdin) în deschidere. Deşi aveau un lider bănăţean, bucureştenii de la Modern au cântat exagerat de mult, iar Phoenix nu a avut prea mult timp la dispoziţie. În ciuda acestui "sabotaj", timişorenii au entuziasmat, iar reacţia presei timpului a fost pe măsură. Prin urmare, chiar dacă nu era o formaţie agreată de autorităţi, Phoenix a reuşit să se impună la nivel naţional, fiind apoi invitată şi în străinătate, la Festivalul Lira de Aur, din Cehoslovacia, la Sopot – în Polonia, dar şi în Ungaria şi în Iugoslavia.
SOLD OUT. Faima formaţiei timişorene ajunsese atât de mare, încât, în doar câteva ore, s-a vândut tot tirajul albumului "Cei care ne-au dat nume". Or, la acea vreme tirajele albumelor muzicale erau respectabile, cu mult mai mari decât cele din zilele noastre. Spre sfârşitul anului 1973, Phoenix participă pentru prima dată la Cenaclul Flacăra şi apoi la Festivalul Flacăra, unde obţine Premiul pentru cea mai valoroasă activitate muzicală din 1973. Fiind "pe val" în planul spectacolelor, cei de la Phoenix trăiesc şi cea mai inspirată perioadă şi din punct de vedere componistic. Până la următorul album înregistrează EP-ul "Meşterul Manole", ce mai conţine: "Mamă, Mamă", "Te întreb pe tine, soare" şi "Dacă ai ghici". Un an mai târziu, în 1974, apare "Mugur de fluier", cu mai multe piese intrate deja în istoria rockului autohton: "Strunga", "Andrii Popa", "Mica ţiganiadă", "Muzică şi muzichie", "Mugur de fluier" etc. În 1975, Electrecord editează "Cantafabule", primul dublu LP din România, considerat o capodoperă. Iată ce spune Costel Postolache despre acest album: "Cantafabule aduce muzica rock la nivelul cel mai de sus al actului cultural. Concepţie, muzică, text, spectacol, totul este la nivelul de vârf al creaţiei. Mai mult nu se putea face. Şi nu s-a făcut. Au trecut atâţia ani de la lansarea acestui dublu LP şi nimeni nu a realizat ceva comparabil, ceva superior".
"Eu sunt bănăţean, iar bănăţenii sunt căpoşi. Cu cât am obstacole mai mari, cu atât mă ambiţionez mai tare... Nu ne-a îngenuncheat nimeni, nici Ceauşescu, nici Vestul, nici comuniştii"
Nicu Covaci
"După câteva piese se leagă atmosfera, de parcă tot concertul ar fi o singură melodie. E un fenomen de sugestie, pe care-l simte numai cel care vrea, care crede. Întotdeauna am spus ceea ce credem, n-am crezut niciodată că «firul de iarbă se lasă îndoit de vânt şi aşa nu se rupe». Am dat mereu cu ghioaga şi, când n-am ajuns la cap, am dat la picioare"
Nicu Covaci
