Actriţa care nu ştie să moară

Nu i-a plăcut să trăiască pentru ea. A trăit doar pentru soţ şi copil. Işi joacă rolul pe care l-a primit de la Marele Regizor.După 40 de ani de viaţă pe scăndura Naţionalului din Craiova, actriţa Georgeta Tudor nu ştie "să moară".

Nu i-a plăcut să trăiască pentru ea. A trăit doar pentru soţ şi copil. Işi joacă rolul pe care l-a primit de la Marele Regizor.

Incearcă să se rupă de teatru, dar nu reuşeşte. După 40 de ani de viaţă pe scăndura Naţionalului din Craiova, actriţa Georgeta Tudor nu ştie "să moară".

"Am jucat mult, frumos, cu cinste, atăta timp căt, in 40 de ani, nu m-a huiduit nimeni… De cănd m-am pensionat am mai fost doar Alice din «Alice nu ştie să moară», o piesă a lui Gheorghe Truţă, după «Jurnalul» lui Alice Voinescu. Am indrăgit personajul după ce am citit replica: «Mulţumesc lui Dumnezeu că pot iubi». Alice a trecut prin multe nenorociri in viaţă, dar a rămas cu dragostea pentru oameni. Şi eu ii pot mulţumi lui Dumnezeu că n-am urăt niciodată pe nimeni", mărturiseşte Georgeta Tudor.

Pentru Alice, pe fiecare pagină care conţinea replicile, doamna Tudor a scris: "Găndeşte-te că va fi ultimul rol. Nu mai suporţi emoţiile". Cănd un actor joacă mai rar, emoţiile sunt mult mai greu de suportat.

Insă este şi mai greu să nu mai trăieşti astfel de emoţii. Adică să ieşi la pensie şi să stai deoparte de lumea căreia i-ai aparţinut, parcă, intr-o altă viaţă. Acest sentiment il are şi Georgeta Tudor, care nu se poate rupe de teatru, deşi ii are alături pe Tudor Gheorghe şi pe fiul lor, Adrian. "Nu m-am iubit niciodată pe mine. N-am trăit pentru mine. De cănd l-am cunoscut pe soţul meu am trăit pentru el, iar de cănd il am pe Adrian viaţa s-a impărţit in două. Inainte de Adrian şi după Adrian", spune doamna Tudor.

FERICIREA. Sub nici o formă n-a vrut să se căsătorească cu "puştiul" Tudor Gheorghe. "Cănd a plecat la armată ne-am luat adio! Ce adio! M-am dus după el la Bacău. După ce s-a intors, n-am avut incotro, am rămas impreună. Ne-am căsătorit legal abia după ce s-a născut Adrian", povesteşte soţia domnului Tudor Gheorghe. Şi uite-aşa, au trecut mai bine de 40 de ani de cănd cei doi actori joacă pe acceaşi scenă a mariajului de pe Bulevardul Unirii (acolo au casa). "Am fost fericită de multe ori. Dar, la un moment dat, se inchide o uşă, după care spui: «Gata, nu mai pot fi complet fericită». Acea uşă s-a inchis pentru mine atunci cănd s-a prăpădit mama mea", spune Georgeta lui Gheorghe.

O CASĂ CU TOATE FERESTRELE DESCHISE. "Femeia... Ce ştie femeia?/ Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,/ Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,/ Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă/ Că ce ştie ea?" Acestea sunt "Rănduielile" lăsate de Marin Sorescu. Ei bine, femeia Georgeta Tudor ştie. Ştie ce bărbat are. "Tudor este ca o casă cu toate ferestrele şi uşile deschise. Il are pe Dumnezeu deasupra lui, iar eu sunt omul de lăngă el. Il protejez atăt căt se lasă protejat un om cu personalitatea lui. Tudor este acelaşi in toată ţara. E un romăn la el acasă, orinde s-ar afla. Mi-am dorit foarte mult să am copil, mi-am dorit să fiu mireasă, să devin actriţă. Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să-mi indeplinesc aceste dorinţe. Tudor Gheorghe este tot ceea ce mi-am dorit. Poate şi mai mult."

"Nu eu am pus ochii pe el. El a pus ochii pe mine, incă de cănd eram la facultate. Era tare nebunatic, eu eram mai inchisă, cu cărţile. El era o văpaie. Cum să mă căsătoresc eu cu un boboc? Dar n-am putut să ne rupem unul de altul. A fost şi greu. Am stat mult timp despărţiţi. Plecam in turnee cu lunile, dar cănd ne intălneam deveneam o familie."

Georgeta Tudor

Uneori femeile surăd…

Georgeta Loch (acesta era numele de fată al doamnei Tudor) a suferit pentru originea moştenită de la tatăl său, care era neamţ. "Mama a trebuit să divorţeze de tata pentru a putea să mă inscrie pe mine la şcoală. Fiica unui neamţ era duşmanul ţării", işi aminteşte doamna. Dansul folcloric a fost o mare pasiune pentru Georgeta Tudor. Dar nu-i singura. Actriţei ii place să scrie poezii, deşi se intreabă retoric: "Cui ii mai trebuie poezie in ziua de astăzi?". "Uneori femeile surăd,/ Aşa, fără motivaţie…/ Să nu le intrebaţi de ce/ Poate nici nu ştiu/ Poate nu vor să spună/ Ce-şi povestesc singure-n gănd/ In scurta zilei recreaţie/ Cănd forţele cu descăntec le-adună/ In trupul plăpănd.// Să nu intrebaţi de ce/ Surăde senin străina trecătoare/ Ignorănd a străzii tentaţie/ Căci poate i-aţi tulbura clipa/ Cănd ascultă cum in păntecul ei/ O floare işi pălpăie aripa/ In infinita stare de graţie// Surăd cald/ Păstrănd strivit sub arcadă/ Din fericirea iernii trecute/ Ultimul fulg de zăpadă/ Surăd cu blăndeţe de floare/ Dimineţilor voastre pierdute/ Purtănd speranţa zilei de măine/ Pe umeri firavi ca văl de răcoare…" Am indrăznit să publicăm primele trei strofe din poezia "Uneori femeile surăd", scrisă de Georgeta Tudor. La 23 octombrie, cu ocazia "Zilelor Craiovei", doamna Tudor pune in scenă "Dulce toamnă craioveană", un spectacol cu poezie, balet şi muzică clasică. Printre poeţii George Topărceanu, Tudor Arghezi, Panait Cerna se va afla şi Georgeta Tudor, cu versurile de ea ticluite. In Sala Teatrului Liric, işi vor mai da concursul Ivona Hristescu (la pian) şi soprana Diana Ţugui.